Acasă » Economie » Taxarea roboților

Taxarea roboților

Despre efectele mașinismului Hazlitt se pronunță profetic, deși nu prea-i stă în fire: „Dacă greșim aici, rămân puține lucruri în economie în legătură cu care este posibil să avem dreptate” [1].

Taxarea roboților este propusă de informaticianul Bill Gates, care, ca orice om de afaceri care se respectă, vrea creșterea colectării la bugetul de stat[2]. Roboții creează șomaj, se pierd venituri la buget prin pierderea încasărilor din taxarea forței de muncă, prin urmare e nevoie de taxarea roboților pentru a completa bugetul. Eventual așa sunt sprijiniți muncitorii dislocați de mașini[3].

Un scenariu în care capitalismul cade sub propriile contradicții e legat de criza supraproducției. Avem un conflict între muncă și capital. Cu introducerea mașinilor scade cererea prin concedierea muncitorilor dislocați de mașini și până la urmă capitaliștii rămân cu bunurile nevândute pentru că n-are cine să le mai cumpere. Producem peste nevoi și o parte din producție nu poate fi folosită[4] . Criza supraproducției amplifică șomajul creat de mașini[5]. Șomajul crește și mai mult prin concedierea muncitorilor din industriile care produc foarte mult pentru că nu există consum. Eventual izbucnește revoluția, când muncitorii preiau mijloacele de producție. Acesta scenariu ar infirma legea lui Say potrivit căreia oferta creează cerere.

Există două interpretări ale legii lui Say, una Malthus-Keynes în care producția e condiție suficientă pentru consum și una mai apropiată de intenția lui Say în care producția e doar condiție necesară pentru consum.

Propoziția „Dacă producție, atunci cerere” rezumă interpretarea Malthus-Keynes. Potrivit acestei interpretări legea lui Say ar fi greșită pentru că evident există situații în care mărfurile nu se vând. Nu e suficient să produci ceva ca să se și vândă. Oferta mea nu creează automat cererea altora.

În propoziția „Consum numai dacă producție” producția e o condiție necesară pentru producție. Pentru logicieni „numai dacă” introduce o condiție necesară, „dacă” o condiție suficientă. Condiția necesară este un lucru fără de care nu obțin efectul. De exemplu, n-am consum dacă nu există producție. Condiția suficientă este cea care singură duce la obținerea efectului. De exemplu, dacă văd pe cineva că mănâncă o înghețată (consumă), deduc că cineva, el sau alții, a produs ceva. Interpretarea corectă a legii lui Say este cea în care producția este condiție necesară pentru consum, nu și suficientă, chiar dacă există unele formulări ale lui Say care încurajează interpretarea Malthus-Keynes cum ar fi producția deschide o piață pentru producție[6].

Singura interpretare în care producția este condiție suficientă pentru consum este când producția mea este suficientă pentru cererea mea, nu pentru cererea altora. Este și interpretarea Rothbard la legea lui Say[7].

Say nu spune că un lucru se va vinde automat odată produs, că mărfurile sunt întotdeauna schimbate pe mărfuri[8]. Nici nu avea cum să creadă Say că se vinde tot ce produci, pentru că exemplul analizat de el este acela când avem o abundență de mărfuri pentru care nu există cerere. Totul e doar cum interpretez această situație. Pentru tabăra Malthus, avem supraproducție. Pentru Say, deficitul de cerere e în realitate un deficit de producție. Bunurile scoase de englezi pe piața italiană sunt multe pentru că italienii nu produc suficient[9]. Producția poate fi cumpărată doar cu producție[10]. Ceva produs nu poate fi cumpărat decât cu altceva produs. Lucrurile produse nu pot fi cumpărate decât cu lucruri produse. Anumite bunuri rămân nevândute, pentru că nu sunt produse alte bunuri[11]. Întrucât producția e cumpărată cu producție, cu cât oamenii produc mai mult, cu atât vor cumpăra mai mult[12].

Pentru Malthus, Keynes, Sismondi etc ar exista o criză de supraproducție. Și soluția era creșterea consumului neproductiv[13]. Dacă nu fac acest lucru rămân bunuri neconsumate și rezultă șomaj inclusiv în industriile care făcuseră supraproducția consumul neproductiv prăpădește capitalul, în loc să ducă la acumularea lui[14]. Promovăm vânzările nu prin consum neproductiv, ci prin consum productiv[15]. Vânzările sunt promovate prin producția celor care le cumpără[16]. Dispariția consumatorilor neproductivi nu afectează cu nimic vânzările[17]. Consumul neproductiv nu poate cumpăra nimic[18]. Poate un termen mai potrivit era „consum gratuit” decât „neproductiv”, pentru că oricum nu poate exista consum neproductiv. Orice consum are la bază producția, că am produs eu sau alții.

Deficitul de cerere e pentru Say de fapt un deficit de producție. Când observ abundența unor mărfuri, explicația e că n-au fost produse suficiente bunuri pentru a fi schimbate cu primele[19]. Abundența nu înseamnă că a crescut dintr-o dată producția tuturor bunurilor, ci că am un deficit de producție într-o parte a schimbului[20]. Pentru abundența e relativă, nu absolută. Mărfurile englezești par abundente pentru că italienii produc prea puțin. Dar nu avem o creștere a ofertei peste tot. Italienii trebuie să producă mai mult pentru a cumpăra mai multe produse englezești. Oamenii sunt prea ușor tentați să interpreteze un mic exces drept abundență[21].

Pentru Say nu aveam o supraproducție, ci dimpotrivă o criză un deficit de producție. Cu cât ceilalți produc mai mult, cu atât vindem mai ușor ceea ce producem[22]. Cu cât există mai mulți producători, cu atât există mai mulți consumatori[23]. Dificultatea este producția, nu  stimularea dorinței de consum. Producția oferă mijloacele pentru consum. Pentru Say, scopul unui  guvern bun să stimuleze producția, al unuia rău consumul[24].

Alteori Say vorbește și de reducerea prețului pentru lichidarea unui surplus. Dacă prețul scade suficient de mult, atunci marfa se vinde la noul preț[25].

Denunțarea înlocuirii muncitorilor de mașini cu efectele ei distructive are o tradiție veche. Odată cu apariția roboților, această frică s-a amplificat. Roboții par să substituie și mai multă forță de muncă și să o facă mai repede decât o făceau uneltele tradiționale ca un război de țesut.

Mai puțin cunoscute sunt argumentele lui Hazlitt împotriva acestei idei. Răspunsul lui va fi că per ansamblu mașinile vor crește numărul de locuri de muncă, pe lângă alte efecte precum creșterea nivelului de trai prin creșterea salariilor și reducere prețurilor. Pare un răspuns contraintuitiv mai ales dacă ne uităm doar la șomajul inițial creat de introducerea mașinilor.

Pentru Hazlitt locurile de muncă cresc via mai multe acțiuni.

Prima ține de cumpărarea mașinilor. Crescând cererea de roboți, crește cererea pentru muncitorii care fac roboți[26]. Primul efect al introducerii mașinilor este creșterea ocupării forței de muncă[27]. Acest argument că producerea mașinilor necesită forță de muncă apare deja și la Jean-Baptiste Say[28].

Altă acțiune ține de angajarea de muncitori care lucrează pe aceste mașini[29].

Apoi prin mașini, producătorul reduce costurile de producție[30]. Oriunde va cheltui acest plus, cresc locurile de muncă. Dacă va cumpăra alte mașini, va angaja alți muncitori aici. Dacă va cumpăra bunuri de capital în alte industrii, cresc locurile de muncă acolo. Dacă îi investește în consum, cresc locurile de muncă în alte industrii[31].

Similar, dacă vor scădea prețurile via creșterea ofertei clienții vor avea mai multe resurse pentru a cheltui pe alte bunuri[32]. Cererea poate fi elastică sau inelastică. O cerere e elastică atunci când crește la o scădere a prețului, altfel e inelastică. Dacă e elastică, crește cererea pentru acest produs, crescând astfel locurile de muncă în această industrie, dacă e inelastică crește cererea pentru produse din alte industrii[33].

Dacă antreprenorul nu face nimic, scade nivelul general al prețurilor[34] și poate fi reluat argumentul scăderii prețurilor consumatorilor.

Concluzia lui Hazlitt va fi că mașinile creează pe termen lung mai multe locuri de muncă decât se pierd.

Capitalul crește productivitatea muncii. Prin apelul la capital (1) producem mai multe bunuri iar (2) salariile cresc, atât real cât și nominal[35]. Un fermier cu un tractor e mai productiv decât un fermier fără unul. La fel o secretară cu un computer decât o echipă de secretare fără[36]. Apoi automatizarea crește  siguranța muncii[37]. Mașinile cresc salariile și scad prețurile[38]. Scăderea prețurilor este valabilă și pentru muncitorii dislocați inițial. Când taxăm ceva rezultă mai puțin din acel ceva[39]. Dacă taxăm munca roboților vom avea mai puțin roboți[40]. Deci și mai puține din lucruri precum creșterea salariilor și scăderea prețurilor.

Un argument al lui Hazlitt este că aceste slujbe noi create sunt mai greu de văzut decât cele pierdute. De exemplu, e mai ușor să vedem muncitorii concediați din cauza achiziției mașinii decât pe cei angajați să construiască mașina[41].

Aici teoretic cei care fabrică robotul ar trebui să fie mai vizibili pentru că ei există deja, sunt în industriile existente. Nu vorbim de slujbe care încă n-au apărut.

Pe de altă parte a adevărat că e nevoie de imaginație pentru a vedea slujbe care încă nu există. Pentru aceasta trebuie să vedem industrii și produse noi[42]. Când mașina înlocuiește caleașca cu cai, se puteau vedea cu ușurință fierari și căruțași care devin șomeri, dar nu se vede încă Uber[43].

Sfatul lui Hazlitt este să analizăm nu doar efectele imediate asupra anumitor grupuri, ci și efectele pe termen lung asupra tuturor grupurilor[44].

În analiza lui Hazlitt, mașina substituia parțial cu succes munca omenească și era mai eficientă. Uneori mentalitatea tehnofobă pare să fie că un robot e bun oricând, oriunde și la orice preț. Însă automatizarea nu e potrivită în toate contextele[45]. Nu orice automatizare este și mai eficientă. Uneori e preferabil să folosești muncă decât capital. Automatizarea e scumpă, are și costuri de mentenanță[46]. Dacă munca e mai ieftină decât automatizarea, este potrivit să folosesc mai multă muncă pentru cutare activitate[47].

Automatizarea nu pare potrivită acolo unde avem volum mic și nivel mare de variabilitate a produsului[48]. Despre aceasta este un produs artizanal. Are volum mic și e mai personalizat, nu e un produs de scală. Roboții sunt potriviți doar pentru anumite sarcini, pentru sarcini repetitive și cu un grad mic de diferențiere. Are sens să ai o presă automată care ștanțează milioane de piese[49]. Dacă ai de ștanțat 10 piese, se poate folosi și o presă manuală. La un număr mic de piese investiția nu este rentabilă[50]. Similar, automatizarea nu pare potrivită în fast food[51]. Un fast food american obișnuit are în jur de 300 de clienți pe zi. Aceștia nu cumpără un produs standardizat. Unii iau salată, alții pui, alții suc etc. Apoi nici burgerii și salatele nu sunt toate la fel[52]. Și la șaorma, nu toată lumea vrea cu de toate.

Uneori roboții au fost introduși în contexte nepotrivite, în fast food, datorită presiunilor salariale venite dinspre creșterea salariului minim. De exemplu, o companie Miso Robotics a produs un robot pentru burgeri, Flippy. Motivația aici nu a ținut de reducerea costurilor, ci s-a datorat intervenției guvernamentale[53]. Decizia nu era justificată economic, în absența unui salariu minim de 15 dolari[54].

Putem avea și automatizare de dragul subvențiilor societății bazate pe cunoaștere, deși investiția nu e justificată economic. De exemplu, în SUA Departamentul de Apărare a cheltuit 2 milioane pentru roboți care cântă, inclusiv jazz[55]. La fel se întâmplă și în politicile de digitalizare a administrației când rezultă 10 oameni cu 10 computere care fac același lucru.

Pentru Say mașinile sunt introduse gradual și așa se evită inconveniențele lor[56]. Unii n-au bani pentru mașini, alții ezită până văd confirmarea succesului mașinii[57]. Adoptarea tehnologiei nu se face rapid. Așa se dă timp muncitorilor să găsească alte joburi. În opinia lui Say lucruri precum trecerea unei mode sau un război care închide o piață sunt de sute de ori mai periculoase pentru muncitori decât o invenție[58]. Beneficiile mașinilor sunt pentru Say constante și durabile[59]. Taxarea capitalului e o idee primitivă, deși se vrea o idee futuristă[60], progresistă.

Mașinile substituie munca. Decât să cari cu spinarea niște mărfuri între două localități, mai bine folosești trenul [61]. Însă nu toate mașinile înlocuiesc forța de muncă. Unele produse nu mai pot fi făcute fără roboți, de exemplu cip-urile[62]. Apoi cu lucruri cum ar fi telefonul sau avionul bifăm activități pe care munca omului nu le-ar fi putut face deloc[63]. Așadar sunt criterii tehnice și economice pentru care roboții nu înlocuiesc mereu forța de muncă.

Pentru liberali situația roboților nu e diferită de cea a invențiilor anterioare[64]. E la fel cum roata a înlocuit forța fizică omenească și automobilul vagoanele trase de cai[65].

Cum poate fi falsificat scenariul lui Hazlitt? Acesta pare coroborat cu datele empirice. Locurile de muncă în procente au crescut, n-au scăzut de la introducere mașinilor.

Un contraexemplu poate fi că robotul însuși ar putea fi creat pe viitor de alți roboți. Un răspuns la această obiecție ar fi că există totuși un punct în care roboții sunt făcuți de oameni, nefiind naturali. Bunurile de capital sunt produse de muncă și pământ (resurse naturale) [66]. Prin urmare, există un punct 0 unde robotul e făcut de om. Însă acest răspuns nu poate evita obiecția ulterioară legată de șomaj. Chiar dacă robotul e făcut inițial de câțiva oameni, mai încolo roboții încep să se reproducă singuri și așa rezultă șomaj masiv.

O obiecție mai generală poate fi că roboții apar la orice nivel din cele de care vorbea Hazlitt. Orice ar face omul, apare o mașină care face același lucru mult mai repede și mai bine. Și aici ar spune simpatizanții lui Marx, acesta rămâne un vizionar. El nu a gândit pentru epoca războiului de țesut, ci pentru cea a roboților.

Asumpția argumentului ludit clasic era că numărul de joburi este fix[67]. Pot să continui tehnofobia și abandonând această asumpție a numărului fix de slujbe. Chiar dacă admit că apar slujbe noi, ele vor fi preluate de roboți. Cum apare o slujbă nouă, cum e preluată de un robot. Oricât ar crește numărul de slujbe, ele vor fi la rândul lor înlocuite de mașini și mai bune, sună argumentul ludit contemporan reformulat[68].

Ne putem gândi la situația în care se inventează robotul perfect. Acesta face absolut orice, inclusiv alți roboți. E un fel de lampa lui Aladin sau de mașină de îndeplinit dorințe. Va rezulta șomaj de 90% în populație ca în unele scenarii alarmiste? Un răspuns ar fi că da, pentru că proprietarii roboților falimentează pe toată lumea.

Pentru un Hawking problema producției pare rezolvată. Mașinile produc totul. Rămâne doar distribuția. Singurul risc este lobby-ul proprietarilor de mașini împotriva redistribuției avuției[69].

Cine ar putea deține acești roboți perfecți? Poate fi o persoană, mai multe sau toți.

Să luăm primul caz. Aici proprietarul robotului perfect iese în afara pieței și a schimbului pentru că nu mai are nevoie de ce produc ceilalți. Dacă roboții lui fac aceleași lucruri ca și ceilalți, ce sens ar avea să schimbe cu ei? Antreprenorul își e sieși suficient și nu mai are nevoie de schimburi. Face robotul de toate, inclusiv alți roboți. Producția devine aici autarhică. Aceasta înseamnă că nu produce șomaj pentru că nici nu intră în piață. Însă aceasta înseamnă că lucrurile merg pe mai departe pe scenariul Hazlitt. Nu afectează schimburile între leftovers, ceilalți care n-au roboți atât de buni.

Aici nu putem aplica argumentul că scad prețurile roboților prin creșterea ofertei și așa îi poate cumpăra oricine pentru că proprietarul robotului perfect nu e interesat să vândă. Nu se mai poate aplica nici măcar argumentul avantajului comparativ pentru că proprietarul nu e interesat deloc de producția ceilalți.

O altă soluție poate fi distribuția pe internet a rețetei robotului perfect de către non-proprietari dacă legile de proprietate intelectuală nu sunt așa aspre și formula e disponibilă. Și așa acesta devine accesibil celorlalți și este multiplicat la infinit.

Argumente similare pot fi folosite și în situația cu mai mulți proprietari. În plus, în acest scenariu așa crește probabilitatea ca unul dintre ei să fie altruist și să îl dea la multiplicare prostimii.

Scenariul 3, când toată lumea deține acești roboți, e neproblematic. Aici toată lumea e în nirvana. Nimeni nu mai muncește, pentru că o fac roboții.

 

Bibliografie

[1] Hazlitt, Henry. 2006, Economia într-o lecţie, Libertas Publishing:

http://www.ecol.ro/old/carte/economia-intr-o-lectie/886, accesat 06.07.2017.

[2] Newman, Jonathan. 2017, Bill Gates’s Robot Tax Is a Terrible Idea:

https://mises.org/blog/bill-gatess-robot-tax-terrible-idea, accesat 02.07.2017.

[3] Ibidem.

[4] Say, Jean-Baptiste. 1967, Letters to Mr.Malthus, Augustus M. Kelley Publishers, New York,

p.124.

[5] Schwartz, Pedro. 2017, The Fear of Robots:

http://www.econlib.org/library/Columns/y2017/Schwartzrobots.html, accesat 05.07.2017.

[6] Say, Jean-Baptiste. 1967, op.cit., p.124.

[7] Rothbard, Murray N.  2006, This 2006 edition of Classical Economics: An Austrian Perspective on the History of Economic Thought, Volume II, Ludwig von Mises Institute, Alabama, p.28.

[8] Say, Jean-Baptiste. 1967, op.cit.,

p.13.

[9] Ibidem, p.8.

[10] Ibidem, p.13.

[11] Ibidem, p.3.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem, p.33.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem,p.4.

[19] Ibidem, p.5.

[20] Ibidem.

[21] Rothbard, Murray N.  2006, op.cit., p.29.

[22] Say, Jean-Baptiste. 1967, op.cit., p.160.

[23] Ibidem.

[24] Say, Jean-Baptiste. 1971, A Treatise on Political  Economy, Augustus M. Kelley Publishers, New York, p.140:

https://mises.org/library/treatise-political-economy, accesat 11.07.207.

[25] Rothbard, Murray N.  2006, op.cit., p.29.

[26] Ikeda, Sandy. 2015, Will Robots Put Everyone Out of Work?:

https://fee.org/articles/will-robots-put-everyone-out-of-work/, accesat 04.07.2017.

[27] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[28] Say, Jean-Baptiste. 1967, op.cit., p.71.

[29] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Ikeda, Sandy. 2015, op.cit.

[33] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[34] Block, Walter. 2005, În apărarea indezirabililor:

http://mises.ro/170/, accesat 21.07.2017.

[35] Newman, Jonathan. 2017, Bill Gates’s Robot Tax Is a Terrible Idea:

https://mises.org/blog/bill-gatess-robot-tax-terrible-idea, accesat 02.07.2017.

[36] Ibidem.

[37] Murray, Justin. 2017, When Low-Wage Workers Are Better than Robots:

https://mises.org/blog/when-low-wage-workers-are-better-robots, accesat 02.07.2017.

[38] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[39] Davies, Antony; Harrigan, James R. 2017, Taxing Robots Does Not Compute:

https://fee.org/articles/taxing-robots-does-not-compute/, accesat 03.07.2017.

[40] Davies, Antony; Harrigan, James R. 2017, op.cit.

[41] Ikeda, Sandy. 2015, op.cit.

[42] Davies, Antony. 2017, Automation Is Not “Different This Time,” and That’s a Good Thing:

https://fee.org/articles/automation-is-not-different-this-time-and-thats-a-good-thing/, accesat 04.07.2017.

[43] Ibidem.

[44] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[45] Murray, Justin. 2017, op.cit.

[46] Ibidem.

[47] Ibidem.

[48] Ibidem.

[49] Ibidem.

[50] Ibidem.

[51] Ibidem.

[52] Ibidem.

[53] Ibidem.

[54] Ibidem.

[55] Bandow, Doug. 2015, The Waste Awakens Never, to Sleep Again:

https://www.cato.org/publications/commentary/waste-awakens-never-sleep-again, accesat 05.07.2011.

[56] Say, Jean-Baptiste. 1967, op.cit., p.71.

[57] Ibidem.

[58] Ibidem, p.68.

[59] Ibidem, p.71.

[60] Newman, Jonathan. 2017, op.cit.

[61] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[62] Woods, Jr.,Thomas E. 2016, The Good News They’re Not Telling You:

https://mises.org/library/good-news-theyre-not-telling-you, accesat 02.07.2017.

[63] Hazlitt, Henry. 2006, op.cit.

[64] Van Cott, T. Norman. 2016, Fear Not the Robots – Jobs Aren’t Scarce:

https://fee.org/articles/fear-not-the-robots-jobs-arent-scarce/, accesat 04.07.2017.

[65] Ibidem.

[66] Wiegold, Benjamin M. 2015, Technology and Government Shouldn’t Mix:

https://mises.org/library/technology-and-government-shouldnt-mix, accesat 02.07.2017.

[67] Ikeda, Sandy. 2015, op.cit.

[68] Ibidem.

[69] Matyszczyk, Chris. 2015, Stephen Hawking says we should be more frightened of capitalism than robots:

https://www.cnet.com/news/stephen-hawking-says-we-should-be-more-frightened-of-capitalism-than-robots/, accesat 18.07.2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 Shares
Share13
Tweet
Share1
+1