Acasă » Economie » Venitul minim garantat

Venitul minim garantat

venit minim garantat

Este UBI (universal basic income) doar un termen „fancy” sau introduce diferențe reale față de protecția socială tradițională? E UBI mai eficace, eficient și mai drept decât ultima?

UBI este un ajutor anual cash acordat fără a ține cont de vârstă sau nevoie[1]. Este un venit independent de muncă[2], de venitul câștigat[3]. UBI este despre alocarea unei sume de bani oricărui cetățean, fără alt criteriu de eligibilitate[4].

Termenul „UBI” este folosit uneori și în sensul unui ajutor în bani pentru persoane sărace[5]. Însă așa nu mai e universal[6]. Devine mai mult un program de redistribuție obișnuit și se pierd argumentele specifice UBI.

Pentru susținători, UBI e mai eficace și mai eficient. În genere, eficacitatea este despre atingerea scopului, eficiența este despre atingerea scopului cu un minimum de resurse. Pentru susținători, UBI bifează mai multe scopuri decât protecția socială tradițională și o face mai ieftin.

Un argument este că UBI încurajează munca spre deosebire protecția socială tradițională. Un ajutor suplimentar nu elimină complet stimulentele pentru câștiguri adiționale[7]. UBI nefiind corelat cu venitul obținut, nu penalizează aceste eforturi suplimentare. În status quo un dolar câștigat suplimentar se scade din ajutorul social, în UBI nu[8]. Nefiind corelat cu alte venituri, UBI nu penalizează veniturile câștigate suplimentar[9]. Iar UBI poate avea un nivel suficient de mic pentru a stimula munca[10].

Apoi, UBI încurajează activități productive. Nu mai recompensează activități care țineau de adaptarea, strecurarea la un sistem complicat de protecție socială[11]. Sub UBI astfel de skilluri nu sunt recompensate[12].

În plus, UBI scade incertitudinea legată de primirea welfare-ului tradițional[13].

Un alt avantaj al UBI ar fi că e mai puțin paternalist. Săracii decid cum să-și administreze banii, nu birocrația[14]. Când se dau banii direct, crește libertatea de decizie a beneficiarilor[15]. Nu mai decide statul bunurile oferite, că e vorba de casă, masă etc[16]. Nu mai există restricții să nu cumperi fructe de mare din ajutorul pentru mâncare sau nu mai există restricții privind locația la voucherul de locuire[17].

Beneficiarii scapă de „testul mijloacelor”, în care se verifică dosarul de eligibilitate.  Acest test e perceput ca umilitor și degradant[18]. UBI ar elimina aspectele condescendente ale status quo-ului: teste legate de droguri, faptul că trebuie să demonstrezi că ești în căutarea unei slujbe, teste privind anumiți itemi cumpărați din ajutorul pentru hrană, referințe de la vecini, etc[19].

Apoi UBI pare să fie un răspuns la șomajul adus de automatizare, de ascensiunea roboților[20]. Se estimează că jumătate din slujbe vor fi luate de mașini și computere în următorii 10 ani[21]. În curând nu se vor mai găsi slujbe nici pentru cei mai calificați[22]. Conform unui raport din 2013 al Oxford University 50% din slujbe vor fi luate de roboți în 10-20 ani[23]. Similar, Elon Musk crede că în curând vom avea UBI datorită automatizării[24]. UBI ar fi un răspuns la această revoluție a roboților[25]. Așadar, UBI pare să ofere o acoperire mai mare pentru șomeri decât programele actuale. Una e să acord ajutoare de șomaj la 10% din populație, alta la 50%.

Alte motive pentru UBI sunt culturale. Pentru CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, e nevoie de o nouă egalitate, un nou contract social care include UBI. Iar acesta ar face ca mai mulți dintre noi să avem vieți semnificative și să explorăm idei noi[26]. Pentru unii, UBI eliberează oamenii de presiunea sclaviei salariale[27]. Uneori există această viziune că roboții vor face toată treaba iar noi ne vom ocupa de poezie și olărit[28]. UBI face oamenii să mediteze asupra naturii vieții și muncii, eliberează oamenii de slujbe care nu le fac plăcere[29].

Un alt argument ar fi că prin acoperirea sa universală, UBI ar reduce conflictul între clase[30]. UBI șterge linia între contributori și recipienți[31]. Așa se creează pace socială.

Un argument juridic e că există nedreptăți istorice în distribuția proprietăților existente. Pentru „libertarieni” ca Zwolinski, UBI ar repara aceste nedreptăți[32].

Până aici am văzut tot felul de obiective atinse prin UBI, prin care acesta e mai eficace decât protecția socială tradițională. Pentru susținători, UBI e însă și mai eficient. UBI pare să simplifice statul bunăstării actual[33]. Acesta înlocuiește un sistem de protecție socială complicat format dintr-o multitudine de programe[34]. UBI pare să abolească mult din birocrația asociată cu statul bunăstării[35].

UBI ar fi mai simplu deoarece scade costurile de supraveghere și monitorizare[36]. Acesta  limitează birocrația și banii pierduți în procesul de transfer[37].

Un alt argument pentru UBI poate fi că atunci când se dau banii direct se evită și afacerile cu statul, tipice pentru ajutoarele în natură, care tind să umfle costurile. UBI e un transfer în cash, nu în natură[38].

Pentru mulți liberali, UBI e perceput ca un substitut al sistemelor tradiționale[39]. Pentru mulți socialiști e un complement mai degrabă un substitut[40]. Indiferent de scenariu, rămâne întrebarea care e mai eficace și mai ieftin.

O critică la adresa UBI e că descurajează munca. Cineva primește acest ajutor de la stat chiar dacă alege să nu muncească deloc[41]. UBI nu penalizează nemunca, unii pot alege să nu lucreze[42]. Un venit garantat e o garanție să fii leneș[43]. În condițiile UBI, unii vor alege să lucreze pentru că nu vor fi penalizați dacă o fac[44].

Și înainte de UBI cetățenii statelor bogate refuzau slujbele proaste[45]. Cu atât mai mult o vor face după UBI.

Sunt argumente teoretice că automatizarea creează slujbe noi. De exemplu, slujba operator calculator, nu exista înainte de computere. Apoi există argumente empirice pe relația automatizare-șomaj. Pentru economistul David Autor, automatizarea crește activitățile complementare. De exemplu, în cazul ATM-urilor, în 45 de ani de la invenția lor, numărul ghișeelor bancare umane s-a dublat[46]. Sau alt argument este că procentul angajaților este mai mare în 2017 față de 1890, în ciuda dezvoltării tehnologice din ultima sută de ani[47].

Sunt și alte scenarii posibile în cazul automatizării. Nu e necesar ca jumătate din populație să stea și să fie întreținută de cealaltă jumătate, cum estimează susținătorii UBI. Putem gândi și la alte scenarii. Așa pot fi unele în care lucrează toată lumea dimineața sau jumătate dimineața, jumătate după amiaza[48], unii lucrează lunea, alții marțea etc[49].

Cea mai mare problemă a UBI e că e scump[50]. Pe unele estimări, e mai scump decât programele existente[51].

Pentru unii cărturari, corupția sistemului și stigma asociată cu ajutorul făceau sistemul tradițional sustenabil[52]. Recipientul se confruntă cu o birocrație ineficientă, impersonală și încâlcită[53]. Birocrația ineficientă era un obstacol pentru intrarea în sistem[54]. Așa scădea numărul de beneficiari. În schimb, UBI automatizează procesul. Acesta face ajutorul eficient, ușor și automat. Însă așa crește numărul beneficiarilor[55].

Se poate vorbi de o ubificare a sistemelor actuale, de tendința de a crește nejustificat numărul de beneficiari. Crescând numărul beneficiarilor, UBI crește costurile[56]. Statul bunăstării este deja nesustenabil tocmai pentru că nu verifică suficient de bine aplicațiile[57]. Caritatea privată scade sau sistează plata dacă beneficiarul dă banii pe băutură, jocuri de  noroc etc. Pentru unii autori, UBI amplifică defectele status quo-ului[58]. Acesta din urmă are cel puțin meritul că targhetează beneficiarii care nu se pot ajuta singuri[59]. UBI este mai scump de caritatea obișnuită. Ajutorarea unei minorități care nu se poate ajuta nu costă atât de mult[60]. Una e să ajut câteva mii de persoane, altceva câteva milioane. Status quo-ul e mai bun ca UBI pentru că targhetează beneficiarii[61]. În UBI și Bill Gates și un sărac primesc acest sprijin[62]. Ajutând și bogații UBI denaturează ideea de caritate și risipește resursele. Ajutoarele ar trebui date doar celor care nu se pot ajuta[63]. UBI e într-adevăr un concept nou de caritate, pentru că ajută și bogații. Într-un ONG caritabil nu vei ajuta pe toată lumea[64].

Ce înseamnă paternalism? Înseamnă să tratezi adulții ca pe niște copii[65]. Pentru Caplan acest paternalism este legitim[66], când vorbim de persoane dependente de sistemul de welfare. Părinții își tratează așa copii, deoarece acționează ca niște copii[67].

Cât privește conflictului între clasele sociale, în realitate, orice program socialist crește conflictul între cei de la care se ia și cei care primesc. Întotdeauna vom avea contributori neți și beneficiari neți, chiar dacă primește UBI toată lumea. Nu e ca în cazul schimbului voluntar unde există acordul părților. Socialismul e despre a forța pe cineva să facă ceva, lucru care, evident, crește conflictul. Am un transfer de resurse de la cei care muncesc la cei care nu muncesc[68]. Dreptul cuiva la UBI înseamnă obligația pentru cineva să-i plătească acești bani[69].

Referitor la nedreptățile istorice, ele trebuie remediate individual[70], nu holist, la grămadă. UBI, ca și politicile de acțiune afirmativă, dă pedepse colective.

Se spune că UBI crește libertatea beneficiarilor, pentru că ei decid consumul, nu statul. E o folosire socialistă a termenului „libertate”. Aici e vorba și despre confuzia între libertate și putere. Corect este să se spună că UBI dă mai multă putere beneficiarilor, nu mai multă libertate. Prin urmare, nu e greșit termenul „împuternicire” folosit de stânga contemporană. Cel de „libertate” însă e. „Libertatea” nu e despre a fi sprijinit coercitiv de ceilalți, ci e despre a fi lăsat în pace de ei[71].

Discuția UBI-status quo seamănă cu polemica flat tax versus taxare progresivă purtată pe protecția socială. UBI e o protecție socială flat. Cota unică nu e în mod necesar mai liberală decât cea progresivă, ci contează nivelul ei. Similar un UBI suficient de mic poate fi mai ieftin decât status quo-ul, chiar dacă îți crește numărul beneficiarilor. Însă nu e necesar să fie așa. Nu putem spune a priori dacă UBI e mai ieftin decât protecția socială tradițională, ca și în cazul cotelor de taxare.

Nivelul e important și pentru validitatea unor argumente, de exemplu, când ne întrebăm dacă UBI încurajează sau descurajează munca. Dacă e prea mare, descurajează munca. Dacă e mic, rezultă mai puține resurse pentru scopurile culturale în care te ocupai de muzică și poezie.

Chiar dacă nivelul celor două e același, tot nu putem spune că unul țintește mai bine săracii decât celălalt. Pentru că grosul banilor poate ajunge în structuri administrative în status quo sau la beneficiari care nu sunt săraci în UBI. Status quo-ul umflă costurile prin birocrație (de exemplu, fondurile europene), UBI prin numărul beneficiarilor. Dar nu putem ști din capul locului dacă dincolo era mai ieftin.

Dacă nu putem ști a priori care din ele e mai scump, atunci nu știm nici gradul relativ de coerciție. În funcție de creșterea cheltuielilor, crește și coerciția statului. Nu știm dacă UBI e mai coercitiv decât status quo-ul, chiar dacă e de dorit o renunțare la ambele.

 

 

Bibliografie

[1] Colvile, Robert. 2017, A Universal Basic Income Would Mean Massive Tax Hikes:

https://fee.org/articles/a-universal-basic-income-would-mean-massive-tax-hikes/, accesat 25.06.2017.

[2] Hazlitt, Henry. 1966, Income Without Work:

https://fee.org/articles/income-without-work/, accesat 26.06.2017.

[3] Tanner, Michael. 2015, The Pros and Cons of a Guaranteed National Income, p.3:

https://object.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/pa773.pdf, accesat 26.06.2017.

[4] Ibidem.

[5] Calder, Vanessa Brown. 2017, Universal Basic Income — Disease or Cure?:

https://www.cato.org/publications/commentary/universal-basic-income-disease-or-cure, accesat 26.06.2017.

[6] Ibidem.

[7] Hazlitt, Henry. 1966, Income Without Work:

https://fee.org/articles/income-without-work/, accesat 26.06.2017.

[8] Caplan, Bryan. 2017, UBI Is Even Worse Than Welfare:

https://fee.org/articles/ubi-is-even-worse-than-welfare/, accesat 25.06.2017.

[9] Tanner, Michael. 2015, op.cit., p.12.

[10] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[11] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[12] Ibidem.

[13] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[14] Tanner, Michael D. 2017, Is an Allowance for All Americans as Crazy as It Sounds?:

https://www.cato.org/publications/commentary/allowance-all-americans-crazy-it-sounds, accesat 27.06.2017.

[15] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[16] Cooper, Preston. 2016, The Worst Thing about a Basic Income: You’ll Never Get Rid of It

https://fee.org/articles/the-worst-thing-about-a-basic-income-youll-never-get-rid-of-it/, accesat 25.06.2017.

[17] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[18] Hazlitt, Henry. 1966, op.cit.

[19] Crider, Paul. 2016, Libertarian Social Justice:

https://www.libertarianism.org/columns/libertarian-social-justice, accesat 28.06.2017.

[20] Grass, Claudio. 2016, Switzerland Votes on “Free Lunch”:

https://mises.org/blog/switzerland-votes-free-lunch, accesat 24.06.2017.

[21] Ibidem.

[22] Hazlitt, Henry. 1966, op.cit.

[23] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[24] Ibidem.

[25] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[26] Casey Research, 2017, Doug Casey on Universal Basic Income:

https://www.lewrockwell.com/2017/06/no_author/the-evil-zuckerberg/, accesat 27.06.2017.

[27] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[28] Ibidem.

[29] Grass, Claudio. 2016, op.cit.

[30] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[31] Ibidem.

[32] Gordon, David. 2015, Zwolinski and Woods on the Basic Income Guarantee. Matt Zwolinski:

https://mises.org/blog/zwolinski-and-woods-basic-income-guarantee, accesat 24.06.2017.

[33] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[34] Cooper, Preston. 2016, op.cit.

[35] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[36] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[37] Ibidem.

[38] Ibidem.

[39] Aiyar, Swaminathan S. Anklesaria. 2016, Universal Basic Income Is Neither Desirable Nor Practical:

https://www.cato.org/publications/commentary/universal-basic-income-neither-desirable-nor-practical, accesat 26.06.2017.

[40] Tanner, Michael D. 2017, op.cit.

[41] Tanner, Michael. 2015, op.cit., p.12.

[42] Ibidem.

[43] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[44] Tanner, Michael. 2015, op.cit.

[45] Hazlitt, Henry. 1966, op.cit.

[46] Calder, Vanessa Brown. 2017, op.cit.

[47] Ibidem.

[48] Hazlitt, Henry. 1966, op.cit.

[49] Ibidem.

[50] Colvile, Robert. 2017, op.cit.

[51] Colvile, Robert. 2017, op.cit.; Tanner, Michael. 2015, op.cit., p.15.

[52] Gordon, David. 2016, Thanks to Capitalism, There’s More Wealth to Go Around

https://mises.org/blog/thanks-capitalism-theres-more-wealth-go-around, accesat 02.07.2017.

[53] Rothbard apud Gordon, David. 2016, Thanks to Capitalism, There’s More Wealth to Go Around

https://mises.org/blog/thanks-capitalism-theres-more-wealth-go-around,

[54] Ibidem.

[55] Ibidem.

[56] Caplan, Bryan. 2017a, UBI Is Even Worse Than Welfare:

https://fee.org/articles/ubi-is-even-worse-than-welfare/, accesat 25.06.2017.

[57] Caplan, Bryan. 2017b, The Many Faces of Means-Testing:

http://econlog.econlib.org/archives/2017/01/the_many_faces.html, accesat 28.06.2017.

[58] Caplan, Bryan. 2017a, op.cit.

[59] Ibidem.

[60] Ibidem.

[61] Ibidem.

[62] Tanner, Michael. 2015, op.cit., p.3.

[63] Caplan, Bryan. 2017a, op.cit.

[64] Ibidem.

[65] Caplan, Bryan. 2017c, Do Middle-Class College Kids Already Have a UBI?:

http://econlog.econlib.org/archives/2017/02/do_middle-class.html#, accesat 28.06.2017.

[66] Ibidem.

[67] Ibidem.

[68] Hazlitt, Henry. 1966, op.cit.

[69] Ibidem.

[70] Gordon, David. 2015, op.cit.

[71] Caplan, Bryan. 2017a, op.cit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 Shares
Share7
Tweet
Share
+1