Astăzi vom mai diseca un pic mama tuturor autorizaţiilor, autorizaţia de funcţionare de la primărie, după care vom încerca să înţelegem rolul autorizaţiilor.
Aşa cum am arătat săptămâna trecută, pentru autorizaţia de funcţionare de la primărie statul îşi dă doctoratul în birocraţie. O primărie de sector (Primăria Sector 4) din Bucureşti a reuşit performanţa să ceară unui administrator de magazin o hârtie din care să reiasă că sub acel magazin nu este un monument istoric. Înţelegeţi până unde s-a ajuns?
Birocraţia stufoasă şi endemică ce patronează orice autoritate a statului are rostul ei, într-un final. Legislaţia stufoasă, interpretabilă și ambiguă care patronează acest domeniu de activitate (cred că şi la altele este la fel) are rostul ca tu să fii la mâna tuturor celor care vin în control la firma ta. Decizia de a trăi sau muri să stea în vârful pixului lor. Nimeni nu a dorit să schimbe legislaţia proastă, pentru că această legislaţie creează un singur lucru, foarte necesar, celor care sunt în vârful instituţiilor, iar acel lucru este ŞPAGA. Acea Şpagă care se colectează de la fiecare mic antreprenor şi merge pe scară în sus către sefuleţi, şefi, conducători de instituţii și politicianul care îl propune în fruntea instituţiei. Acum întelegeţi de ce este necesar să fie cât mai multe autorizaţii? Cât mai multe controale? Cei care nu dau şpagă sunt închişi, pur şi simplu, li se fac plângeri penale, sau primesc amenzi de îi bagă în faliment, pentru că acel controlor ştie că antreprenorul mic nu are putere financiară să treacă peste un astfel de episod, iar micul antreprenor nu vrea să fie în afara legii, dar legea nu îl lasă să fie în interiorul ei.
Statul, prin controlorii lui, te consideră infractor din start, aşa cum am mai arătat şi în săptămînile trecute, pentru că ştie că este imposibil să respecţi toată legislaţia la punct şi virgulă, din simplul motiv că este interpretabilă şi este interpretabilă cum vrea controlorul la faţa locului, şi din acest motiv statului nu-i rămâne decît să-ţi demonstreze că eşti infractor, sau să-şi bată joc de tine şi să-ţi ceară hârtii peste hârtii că eşti nevinovat. Suntem ţara în care trebuie să-ţi demonstrezi nevinovăţia, nu statul să demonstreze încălcarea legii.
De aceea există autorizaţiile, pentru că dacă legea ar fi simplă şi clară în domeniul în care te interesează, atunci iei legea, o citeşti şi o respecţi, dar atunci când vine controlorul la tine în prăvălie, nu va mai vedea şpagă niciodată, iar acest lucru este grav pentru el, pentru şefuleţul lui, pentru şeful lui mai mare, pentru conducătorul de instituţie şi pentru politician. Foarte simplu.
Aşa că sunt inventate autorizaţiile, pentru că nu se urmăreşte respectarea legii sau normalitatea, ci doar încălcarea legii şi interacţiunea cât mai deasă cu controlorul, cu statul, cu funcţionarul. Trebuie să fii autorizat, pentru că statul te consideră infractor şi nu pleacă de la premisa că eşti de bună-credinţă şi corect, pentru stat eşti hoţ, chiar dacă nu furi.
Odată ajuns în acest punct cu visul tău antreprenorial, eşti dezarmat complet, mai ai un pic şi intri în depresie, pentru că te simţi neputincios în faţa unui astfel de stat.
Săptămâna viitoare, trecem la birocraţia impusă de stat la tine în firmă, în bucătăria ta internă.
Hai, capul sus, nu fii speriat, că se poate şi mai rău.