Nu ofer locuri de muncă. Sunt antisocial?

0
383

 

Postul anterior scris de Andor Jakab a făcut furori anul trecut în Ungaria iar la începutul acestui an în restul lumii, odată ce a fost tradus şi în engleză. Ca urmare a feedback-ului primit din partea cititorilor, Andor a hotărât să scrie un răspuns criticilor de pe blogul său. Ceea ce a răspuns puteţi citi mai jos (traducerea este făcută după varianta în limba engleză):

 

Trebuie să îmi cer scuze. Ieri am postat „din acest motiv nu îţi ofer un loc de muncă”. Am fost foarte impertinent. A fost un lucru foarte nepoliticos să spun. De parcă nu era de ajuns, am spus de asemenea că „nu aş angaja o femeie”. Ar fi trebuit să am grijă ce spun. Îmi pare sincer rău. Câteodată pot fi foarte antisocial. Te rog oferă-mi şansa asta să mă explic. Comportamentul meu antisocial îşi are originea într-o traumă din copilărie care m-a hăituit toată adolescenţa şi încă îmi afectează temperamentul. Dar vreau să mă schimb. De fapt, chiar m-am răzgândit. Vă voi oferi locuri de muncă. Aceasta este o propunere de afacere, am pregătit chiar şi un contract. Nu-ţi fă probleme, este foarte politicos, chiar „politic corect”.

În postul precedent, care a fost inflamator, mi-am exprimat opinia personală, egoistă despre motivul pentru care nu vreau să îmi vând apartamentul, să deschid o afacere şi să ofer locuri de muncă bine plătite (cel puţin conform standardelor Ungariei) pentru 12 persoane. Încercam să fiu responsabil, dar, după cum se pare, nu m-am străduit suficient de mult.

Când am postat asta prima oară în ungureşte, m-a mirat faptul că atât de mulţi oameni erau interesaţi în problema mea personală. Mă gândeam, de unde atâta supărare? Mă refer la faptul că sunt atât de multe alte oferte de muncă. De se sunt atât de supăraţi pe mine pentru faptul că nu ofer locuri de muncă? Acum, că am tradus textul şi în engleză, un lucru cu mult mai surprinzător a devenit evident. Dacă ofer sau nu un loc de muncă interesează nu numai milioane de unguri, dar chiar oameni de pe tot Pământul. A devenit problema numărul 1 pe Hacker News, pentru numele lui Dumnezeu.

A provocat multe dezbateri în SUA, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Serbia, Croaţia, Canada, Marea Britanie, Belgia, Australia, Spania, Suedia, Singapore, Noua Zeelandă, Elveţia, Norvegia, Japonia, Brazilia, Lituania, India, Germania, Portugalia, Cehia, Finlanda, Grecia, Moldova, Franţa, Italia, Austria, Irlanda, Bosnia, Israel, Rusia, Danemarca, Indonesia, Emiratele arabe unite, Turcia, China, Estonia, Bulgaria, Letonia, Hong Kong, Malaezia, Argentina, Coreea de Sud, Mexic şi peste alte 50 de state. Într-o singură zi!

Din primii 50.000 de cititori 48.000 NU au apreciat ce aveam de spus.

Spre binele meu ar trebui să devin foarte sociabil. Este o karmă destul de grea să supăr atât de multe persoane de pe tot globul. În primul rând vă rog să îmi oferiţi şansa de a-mi cere scuze şi a spune cât de rău îmi pare. Nu am vrut să rănesc pe nimeni, în special nu pe femei. Nu am vrut să fiu sexist, chiar îmi plac femeile. Nu discriminez nici bărbaţii, dar vă rog nu înţelegeţi asta în sensul rău. Vă iubesc pe toţi, inclusiv pe cei bătrâni. Voi m-aţi făcut să mă răzgândesc, acum sunt o persoană mai bună, disponibilă să ofer 12 locuri de muncă. Am pregătit deja următorul contract:

Ungaria, cunoscută ca şi „Europa”, acceptă să înceapă un contract cu Jakab, cunoscut şi ca „Andor” în data de 8 ianuarie 2012. Acordul are la bază următoarele dispoziţii:

1. Contractul stabileşte un parteneriat între Europa şi Andor.

2. Parteneriatul se va numi „Parteneriat CCC” deoarece Andor va angaja cel puţin 13 oameni în Europa, asta reprezentând un Câştig pentru angajat, un Câştig pentru Andor şi un Câştig pentru Europa. Parteneriatul CCC este benefic pentru toate părţile implicate.

Pe deasupra, Andor este de acord să:

1. Stea în Ungaria şi să pornească o nouă afacere.
2. Angajeze 14 lucrători 100% legal
3. Ofere un salariu lunar de 760 € ( suma efectivă acordată lucrătorului)
4. Plătească costul total al angajării de 1086 € fără să se plângă.

Pe deasupra, Europa este de acord să:

1. Nu taxeze cu mai mult de 30% salariile.
2. Nu taxeze cu mai mult de 10% profitul
3. Nu impună un TVA mai mare de 15%.
4. Pedepsească corupţii şi nu pe Andor.

Nulitatea sau inaplicabilitatea uneia sau mai multor dispoziţii ale prezentului contract nu va afecta nicio altă prevedere. Acest acord se supune legilor şi reglementărilor bunului simţ.

Dragă Europa,

Aceasta este o adevărată propunere de afacere. Vă rog luaţi în considerare calculele mele. Acum că nu sunt antreprenor, aduc doar aproximativ 300 € în economie. Alune. Asta nu este bine pentru tine, nu este suficient. După cum poţi vedea, nu este bine nici pentru alte milioane de oameni de asemenea, care nu au un loc de muncă şi sunt foarte furioşi pe tine, şi pe mine de asemenea, pentru că nu le oferim niciun loc de muncă. Dacă vei semna contractul de mai sus, voi reduce numărul celor nemulţumiţi cu 13. Iar acum vine partea cea mai bună. Voi aduce 7840 € la buget în fiecare lună fără să mă plâng deloc. Am trimis această propunere guvernului ungar în data de 06-08-2011 dar, din păcate, nu am primit nici un răspuns până acum. Acea propunere includea şi calculaţii detaliate. Aşa că te rog decide-te dacă vrei să rămân fără o afacere şi să contribui la buget cu 300 € sau ai vrea să colectezi 7840 € lunar. Te rog alege mai mult în loc de mai puţin. Suma mai mare reprezintă bani reali, ai putea să plăteşti multe ajutoare sociale cu acei bani, sau, ştii tu, orice altceva ce plăteşti cu venitul colectat. Nu voi întreba ce faci cu ei. Cred cu sinceritate că acest acord reprezintă o situaţie de câştig, câştig câştig pentru toţi. Aştept cu nerăbdare un răspuns de la tine. Mă poţi contacta pe facebook sau pe mail.

Doamnelor şi domnilor,

Ştiu că încă nu suntem chit. V-am rănit sentimentele. După cum puteţi vedea încerc să mă revanşez pentru suferinţa pe care am produs-o cu postul meu. Dar cred că toţi suntem oameni, banii nu reprezintă cea mai importantă problemă dintre noi. Vă rog permiteţi-mi să explic de ce am fost aşa de nepoliticos în postul anterior. Trauma din copilărie pe care am menţionat-o anterior a fost faptul că am fost născut într-o ţară comunistă, de către o femeie. Ştiu, comunismul nu sună atât de rău când aflii despre el din filme Hollywoodiene descărcate de pe torrente. Ştiu, este foarte interesant să fii pirat, să spui că proprietatea reprezintă furt, toţi doresc să fim liberi, banii sunt răi şi corporaţiile inrobesc oamenii. Da, acestea sunt lucruri interesante de spus în zilele noastre, dar vă rog, credeţi-mă, să trăieşti într-o ţară comunistă este chiar foarte nasol.

Ştiu, socializarea poate fii foarte cool. Hei, şi eu folosesc Facebook. Dar să trăieşti într-o societate socialistă poate să fie foarte frustrant. Te facă să devii foarte anti-social. Pot să spun asta, deoarece mi-am trăit adolescenţa într-un socialism hardcore. Dacă aţi fi trăit în socialism, aţi urâ cu adevărat acest cuvânt, social.

Totul a început prin a spune că oamenii trebuie să fie egali. Cei bogaţi nu ar trebui să aibă mai mulţi bani decât cei săraci. Cei săraci au nevoie de mai mult. Ideea de egalitate, că toţi merită o viaţă mai bună, era una foarte populară. Povestind pe scurt, i-au scos pe bunicii mei din vila pe care o deţineau şi au mutat acolo pe unii săraci. Au crezut că bunicii mei nu aveau nevoie nici de pământul lor nici de maşină, că este nedrept pentru ei să aibă atât de mult, în vreme ce alţii au atât de puţine. Credeau că este nedrept ca lacomii capitalişti să îi înrobească pe cei săraci, în special din cauză că mulţi dintre cei săraci nu aveau un loc de muncă şi erau flămânzi, în vreme ce alţii locuiau în vile luxoase, mâncau foarte bine şi aveau chiar şi bijuterii. Fără locuri de muncă, oamenii mor de foame şi asta îi face foarte, foarte furioşi pe cei care aveau mai mult decât suficient de mâncare.

Noile voci au devenit foarte la modă în politică. Pe scurt, a fost Al Doilea Război Mondial, iar mai apoi m-am trezit născut în Ungaria, o ţară foarte socialistă. Într-adevăr, toţi au slujbe. De fapt, era o crimă să nu ai slujbă. Oamenii fără slujbe erau denumiţi „közveszélyes munkakerülő”, ceea ce înseamnă vagabonzi periculoşi. Dar asta se întâmpla foarte rar, cu câţiva poeţi, sau intelectuali, dar restul aveau o slujbă. Era obligatoriu să fii foarte, foarte social. Toţi trebuiau să fie prietenii tăi, trebuia să le spui celorlalţi „elvtárs”, care înseamnă tovarăş. Să fii antisocial era mult mai puţin tolerat pe vremea aceea, decât este acum. Vreau să spun că sunt mulţi iritaţi deoarece sunt iresponsabil social şi nu ofer locuri de muncă. Dar era de-a dreptul ilegal acest lucru aici acum 20 de ani. Atât de ilegal, încât era un singur partid pe vremea aceea, partidul socialist. PSMU. Partidul Socialist al Muncitorilor din Ungaria. Un partid imens, şi toţi aveau de muncă. Nu era nevoie să te rogi pentru o slujbă.

Socialismul proteja lucrătorii. Nu aveam dilema dacă să pornesc o nouă afacere sau nu. Să porneşti o companie şi să facă profit cât vrei tu nu era o opţiune. Era ilegal. PSMU îi întemniţa pe netrebnicii care vroiau să agreseze clasa muncitoare şi să facă profit pentru ei înşişi. Toţi erau egali. Egali în sensul că toţi aveau câte ceva de mâncare. În special pâine, unt şi lapte. Ouă. Acestea erau ieftine şi disponibile. Carne şi cartofi duminica. Aveam un post TV, numit Televiziunea Ungară. Acest post avea program, mai puţin lunea, când nu transmitea nimic. Dar în restul zilelor televizorul ne învăţa cât de bun este socialismul şi că într-o zi vom ajunge în comunism, atunci când banii nu vor mai fii necesari, deoarece toţi vor putea să aibă orice el sau ea vor dori fără nici un cost.

Înainte de Crăciun PSMU importa de obicei banane şi portocale din ţările capitaliste, pentru a ne face şi mai fericiţi. Din păcate nu am atins comunismul în 40 de ani, aşa că nu putea importa suficiente banane pentru a îi satisface pe toţi. Nu, nu erau destul banane, aşa că în magazine le ascundeau sub tejghea. Dar dacă cunoşteai o persoană foarte importantă, ca un membru de partid important, care era important deoarece proteja lucrătorii de ameninţările capitalismului, atunci puteai să ceri nişte banane. Şi ei îi spunea vânzătorului să îţi rezerve şi ţie un kilogram. Dar trebuia să îl cumperi în mod discret, deoarece ceilalţi se puteau supăra pe tine. Cum de ei nu primeau nicio banană iar tu primeai un kilogram? Existau zvonuri, nu ştiu cât de adevărate sunt, că în perioada socialistă, liderii partidului socialist puteau să cumpere câte banane vroiau.

Acum vreo 20 de ani în liceu, am fost învăţat că socialismul este foarte bun iar capitalismul este foarte rău. Spuneau despre capitalism că este rău deoarece corporaţiile lacome, precum Coca-Cola, înrobeau clasa muncitoare şi puneau chiar un drog în ea, cocaină sau ceva asemănător în băutura care era neagră, pentru numele lui Dumnezeu!. Şi că tinerii aceia săraci cu duhul ascultă o muzică oribilă şi se tăvăleau pe podea în dependenţa lor oarbă pentru mizeria capitalistă. M-au învăţat că, în socialism, pot să am tot ce îmi doresc, nu sunt şomeri iar socialismul îi protejează pe muncitori de lăcomia capitaliştilor care doresc şă îi înrobească. Într-adevăr, dacă doreai de exemplu un telefon, puteaoi să îi spui statului că doreşti un telefon, apoi ei îţi scriau numele pe o listă de aşteptare. Peste 10-15 ani, dacă ei considerau că ai nevoie de un telefon, îţi era adus acasă. Era chiar foarte ieftin, asta daca nu vroiai să suni în afara Ungariei, care era imposibil.

Ce mai pot să spun. Pâinea era foarte, foarte ieftină. Era atât de ieftină, încât acum, mulţi unguri cărora le este foame, se gândesc cu lacrimi în ochi cât de ieftină era pâinea în socialism. Puteau să mănânce unu sau două kilograme fără nicio problemă. Carnea era mai scumpă şi uneori verde, dar nu foarte des. Aşadar socialismul avea şi nişte părţi bune. Dar per total, eram foarte trist în legătură cu acest lucru, şi îi invidiam pe occidentali pentru stilul lor de viaţă. O dată am avut voie să merg în Austria, la Viena. Vedeţi voi, noi aveam forinţi, care nu erau convertibili în monedele occidentalilor. Dar partidul socialist era bun şi ne dădea nişte sume în valută occidentală, dacă doream asta. Aşadar am avut voie să cumpăr nişte şilingi, care valorau aproximativ 20-30 €, şi mi-au dat chiar şi un paşaport şi m-au lăsat să stau într-un autobuz pentru a vedea corupţia lumii vestice cu proprii mei ochi. Plângeam. Când m-am întors eram foarte, foarte depresiv. În special deoarece în liceu trebuia să spun profesorului lecţia aşa cum ne-a predat-o el. Altfel, nu numai că mă dădeau afară din şcoală, dar nu mă lăsau să intru la universitate sau,chiar mai rău, puteau să mă aresteze sau să-i facă rău familiei mele. Dar, după cum spuneam, pâinea era ieftină până nu a mai putut să fie ieftină, iar Uniunea Sovietică s-a prăbuşit iar noi am devenit membrii ai Uniunii Europene.

Socialismul evoluează prin supravieţuirea celui mai corput, în locul celui mai potrivit.

Acest lucru se baza pe ideologia protecţionismului. Proteja pe cei slabi la fel cum mafia îi „protejează” pe cei slabi. Socialiştii creează o mare mizerie, mai ales atunci când sunt naţional-socialişti. La fel ca muşchiuloşii din filmele cu gangsteri, de obicei chei şi cu cefe groase, foarte nesimţiţi. Te fac să te simţi inconfortabil, având nevoie de protecţie. Apoi, pentru o parte „echitabilă” din banii tăi, îţi ofereau servicii de protecţie. Îţi garantau sănătatea. Bineînţeles, refuzul nu era o opţiune. Te protejau ei oricum, era obligatoriu. Socialismul face din ce în ce mai mulţi oameni să aibă nevoie de protecţie. Este o spirală în jos. Din ce în ce mai mulţi oameni trebuiesc să fie protejaţi din ce în ce mai mult, aşadar taxe din ce în ce mai mari trebuie să fie impuse altfel, în mod clar, socialismul nu şi-ar putea îndeplini promisiunile către toţi cei care au nevoie.

Prefer capitalismul

Vă rog să mă scuzaţi, dar încă îl prefer. Cred că are mai mult sens şi cred că „protecţionismul” este o mare ţeapă. O şmecherie, schemă ponzi, ţeapă. O înşelare a încrederii. De fapt, nu este nevoie pentru toate acele taxe atât de mari. Nimeni nu are nevoie de ele! Nici angajatorul, nici angajatul. Este o mare ţeapă faptul că tu trebuie să iubeşti taxele cât mai mari, în special atunci când alţii sunt taxaţi, precum băncile, companiile multinaţionale sau oricine altcineva în afară de tine. Nimeni nu are nevoie de fapt să fie protejat de extremiştii socialişti. Ştiu că sunt din nou dur, dar cred că acest lucru este adevărat. Mult mai puţine taxe ar fi de ajuns fără aceste escrocherii care fac rău acelora pe care se presupune că îi protejează. Extremiştii socialişti sunt ca un elefant într-un magazin de porţelanuri. Noi angajatorii ne-am putea înţelege foarte bine cu prietenii noştri angajaţi, dacă aceşti trolli nu ne-ar transforma în inamici. Ne-am înţelege foarte bine, dacă ei nu ar proteja pe nimeni.

Dar cum ar putea oamenii nevoiaşi să trăiască mai bine fără a fi impozitaţi cei mai bogaţi?

Foarte simplu. Ne-am putea înţelege că femeile însărcinate, femeile care se întorc din concediu de maternitate sau femeile în general, oamenii tineri, oamenii bolnavi, cei bătrâni sau persoanele cu dizabilităţi – toţi cei care au nevoie de ajutor – să fie scutiţi de taxe (duty-free). Să spunem că vreau să angajez pe cineva cu 760 € net. În acest scenariu ipotetic mulţi oameni s-ar prezenta, gata să lucreze. Dacă aş fi norocos, unii dintre ei ar fi „duty-free”. Ar trebui să fac o decizie simplă de afaceri. Aş putea să plătesc 1080 € sau aş putea să găsesc pe unul scutit de taxe care să fie potrivit pentru această slujbă, mi-aş tăia semnificativ costurile făcându-mi afacerea mai competitivă/profitabilă. Bineînţeles că toţi angajaţii mei ar primi 760 €, indiferent de statusul lor, aşadar ei ar fi trataţi în mod egal la serviciu. În acest fel statul i-ar ajuta pe oamenii scutiţi de taxe să îşi găsească de lucru fără să mă forţeze pe mine să plătesc în plus. Din contră, m-ar face să plătesc mai puţin, nu mai mult. Ajutându-mi firma în loc să mă scoată din afacere cu reglementări absurde. Şi bineîneţeles că statul ar continua să colecteze sume imense de la angajaţii care nu sunt scutiţi de taxe, din TVA, accizele pe alcool şi altele. Bani pe care i-ar putea cheltui pe oamenii care nu pot să muncească deloc. Credeţi-mă, asemenea idei sunt mult mai responsabile social decât socialismul. În special decât naţional-socialismul. Mai multe despre asta altă dată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here