Dacă vrei să afli cum să distrugi o economie şi o societate, nu căuta mai departe de Venezuela. La un an după moartea preşedintelui comunist Hugo Chavez, ţara se află aproape de un colaps total sub conducerea succesorului său la fel de îngorozitor, Nicolas Maduro.
Mâncarea e pe sfârşite, la fel şi alte lucruri esenţiale, în ciuda faptului că ţara susţine că are cele mai mari rezerve de petrol ale lumii. Este penurie de hârtie igienică şi săpun, sunt rafturi goale şi mulţimi care stau la coadă cu orele în faţa supermarketurilor. Pacienţii sunt nevoiţi uneori să îşi cumpere propriile medicamente; doctorii avertizează că 95% din spitale au doar 5% din proviziile de care au nevoie. Indicele rarităţii elaborat de banca centrală a ajuns la 28%, ceea ce înseamnă că unul din patru bunuri de bază lipsesc în orice moment; şi situaţia s-a înrăutăţit considerabil de când au fost calculate aceste statistici.
Motivul? O respingere puternică a principiilor economice de bază şi o abordare anti-piaţă extremistă, de cel mai rău fel posibil. Există preţuri maximale, controlul preţurilor, controlul profiturilor, controlul capitalului, naţionalizări, expropieri şi orice altă politică primitivă, etatistă la care vă puteţi gândi. Un guvern de extremă stângă a dus un război împotriva http://piggyslots.com/ capitalismului, şi a câştigat; şi ca de obicei, oamenii obişnuiţi plătesc pentru asta.
Sunt ciocniri constante cu poliţia. Cel puţin 20 de protestatari au fost omorâţi. Mass-media este cenzurată. Ţara este acum unul din cele mai periculoase locuri din lume. Observatorii independenţi estimează că au fost aproape 25,000 de crime în 2013, de cinci ori mai mult decât în 1998, când regimul curent a luat puterea şi au început să distrugă ţara. Sunt 30 de miliane de locuitori în Venezuela, mai puţin de jumate din numărul de britanici; pentru a pune cifrele în context, poliţia a înregistrat 532 de omucideri în UK în 2013.
Guvernul susţine că producţia petrolieră este de 3 milioane de barili pe zi; cifrele reale sunt mai apropiate de 2,3 milioane şi cu toate acestea ţara tot mai trebuie să importe petrol. Capital Economics estimează că exporturile generale sunt cu 11% mai mici decât susţine guvernul, iar rezervele valutare sunt aproape de zero, comparativ cu un stoc presupus de 20 miliarde de dolari, inclusiv aur. Rata oficială de schimb este de 6.3 bolivari pe dolar, ceea ce reprezintă o glumă proastă; adevăratul curs al pieţei este în jur de 80 de bolivari pe dolar. Cu valuta forte pe sfârşite şi ţara fiind nevoită să plătească 10 miliarde de dolari pentru a-şi plăti dobânda la datoria naţională anul acesta, regimul va trebui să aleagă în curând între a cumpăra mâncare sau a declara falimentul.
Între timp tiparniţa de bani lucrează neîncetat. Proiectul Valutelor cu Probleme elaborat de John Hopkins-Cato Institute estimează că inflaţia implicită anuală din Venezuela a atins 302%; de fapt inflaţia înregistrată era deja la un nivel de 56% anul trecut. Clasa de mijloc şi cei cu un venit fix, sau care nu se protejează împotriva inflaţiei, sunt distruşi.
Aceasta este o poveste foarte importantă şi una care a fost acoperită insuficient în UK, în parte din cauză că suntem mai îngrijoraţi de ce se întâmplă mai aproape de casă, în Ucraina. Cu toate acestea gafele politice şi analfabetismul economic din Venezuela au aplicabilitate universală şi astfel sunt cel puţin la fel de relevante pentru noi ca acapararea puterii de către Putin.
Lecţia din toate acestea este clară. Socialismul nu funcţionează. Controlul preţurilor nu funcţionează. Jefuirea propietăţii oamenilor nu funcţionează. Fugărirea străinlor nu funcţionează. Distrugerea părţii productive dintr-o economie nu funcţinează. Oferta, după cum era de aşteptat, s-a prăbuşit, după cum au făcut-o şi investiţiile, iar asta înseamnă mai puţine bunuri în magazine precum şi venituri reduse. Companiile nu sunt lăsate să crească preţurile, în ciuda unei inflaţii galopante, aşa că ele nu vând deloc. Este un caz spectaculat de oribil din ceea ce F.A. Hayek a numit Drumul către Servitute. Lumea trebuie să acorde o mai mare atenţie condiţiilor din Venezuela.
Articolul a fost scris de Allister Heath şi publicat iniţial pe site-ul CityAM
Poza a fost luată dintr-un articol de pe Business Insider, care descrie cozile formate pentru a se aproviziona oamenii cu mâncare. Recomand de asemenea o schemă de îmbogăţire rapidă care poate fi făcută în Venezuela, pe care am descoperit-o într-un articol pe ZeroHedge. Foarte importantă este însă concluzia articolului:
The catch, of course, is that the viability of each of these scams depends first and foremost on having official protection from some regime-connected power broker. You can’t smuggle gasoline out of the country without a National Guard officer (or 10) taking a cut. You can’t load much gold into a northbound plane without paying off an airport guard. Any attempt to buy a substantial number of official rate dollars is going to depend on some regime official – probably wearing olive green -giving his go-ahead.
As the protests mount on the streets, it’s important not to lose sight of this: it’s these rackets those guys are protecting.
And their willingness to use violence to protect them is roughly proportional to the profit margins involved.
