Antreprenoriat la firul ierbii – Ep. 2

După ce săptămâna trecută am încercat să înființăm firma, astăzi vom continua incursiunea în lumea autorizaţiilor. Aşa cum ai descoperit că îţi trebuie autorizaţie pentru o banală reclamă luminoasă sau un mic banner, vei remarca repede că îţi trebuie autorizaţie pentru orice. Credeai că te poţi apuca de muncă pur şi simplu? Greşit. Îţi mai trebuie o basculantă de autorizaţii. După ce ai trecut şi de etapa cu reclama şi autorizaţia de construcţie, afli că îţi trebuie autorizaţie de la Direcţia Sanitar-Veterinară (DSV), deşi, cînd ai înfiinţat firma, ai dat o declaraţie la Registrul Comerţului conform căreia cunoşti şi respecţi legislaţia în domeniul sanitar, sanitar-veterinar şi siguranţa alimentelor, protecţiei mediului şi protecţiei muncii. Nu ştii ce înseamnă asta, dar începi cu primul pas, deplasarea la sediul Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Acolo îţi cer alte hârtii: cerere tip, care se poate ridica de al ANSVSA, Certificatul Unic de Înregistrare (de la Registrul Comerţului) – în copie, certificatul constatator de la înfiinţarea companiei, în care să se regăsească codurile CAEN necesare activităţii ce urmează a fi autorizată, schiţa unităţii, în care să se precizeze spaţiile de depozitare, grupurile sanitare în unele cazuri, cartea de identitate a reprezentantului şi o delegaţie.

După depunerea dosarului, se vor prezenta la sediul unităţii nişte inspectori (controlori), care verifică respectarea legislaţiei proaste şi interpretabile, te vor întreba dacă ai contract cu o firmă de neutralizare a deşeurilor de origine animală, deşi tu nu ai nici un astfel de deşeu, deoarece trăim în lumea în care alimentele sunt, majoritatea, semipreparate şi nu rămâne decât ambalajul, dar este musai să ai contract, adică să dai nişte bani degeaba unora doar că vrea statul. Te mai întreabă dacă ai termometru în frigider şi grafic de temperatură afişat pe frigider; nu contează dacă frigiderul funcţionează, trebuie să ai hârtia. Te mai întreabă dacă ai buletin de analize la apa de la robinet pe care o foloseşti în unitate. Ce dacă acea apă provine de la furnizorul local autorizat chiar de ei?! Te vor mai întreba dacă ai plan HACCP – Hazard analysis and critical control points (aici te-au prins, pentru că nici nu ştii cum se traduce, dar să mai şi ai aşa ceva!), te informează că îţi sunt necesare analize pentru lucrători, cursuri de igienă (cineva trebuie să semneze şi să ştampileze că ştii să te speli pe mâini). Mai afli că trebuie respectate condiţiile igieno-sanitare (nu le găseşti nicăieri, aşa că nu le mai căuta) şi multe altele… Dar deja te-au pierdut şi nu mai vrei nimic, pentru că te-au informat că funcţionarea fără autorizaţie se pedepseşte cu amendă. Pe lângă DSV, îţi trebuie autorizaţie de la DSP (SANEPID), care, în mare, are aceleaşi cerinţe, doar că trebuie să fie doi controlori, pentru că unul nu ajunge.

Nu-ţi rămâne decât să recunoşti că eşti un infractor şi să ceri pedeapsa meritată. Deja entuziasmul şi visul tău de mic antreprenor sunt făcute bucăţele. Cu toate cele trăite până acum, din momentul în care ai făcut alegerea (proastă alegere) să fii un mic antreprenor în ţara ta, te încăpăţânezi să mergi mai departe, poate mânat şi de curiozitatea de a afla până unde poate merge statul cu piedici şi birocraţie (oricum nu mai ai ce pierde). Săptămâna viitoare trecem la următoarea autorizaţie. Doar nu credeai că ai scăpat…