Sistemul educațional așa cum îl știm se va prăbuși complet mai devreme sau mai târziu. Multă lume recunoaște acest adevăr, dar se agață de speranța că trebuie să existe o reformă sau măsură magică de resuscitare.
Astfel, sunt gândite tot felul de pseudo-soluții:
- poate dacă schimbăm structura anului școlar sau alocarea orelor pe materii;
- sau materiile însele;
- dacă introducem tablete și calculatoare încă de la grupa pregătitoare sau grădiniță;
- sau examene de evaluare în plus;
- sau să le scoatem și pe cele care există deja;
- să le dăm copiilor mai puține teme pentru acasă; sau dimpotrivă, să le dăm mai multe teme;
- sau poate dacă aducem consilieri sau traineri pentru elevi, profesori, și părinți;
- și apoi niște consilieri pentru… consilieri.
Și așa mai departe… Continuați dumneavoastră și veți vedea că puteți veni cu ziua și programul de reforme…
Toate cele menționate – și altele asemenea – sunt complet deșarte, deoarece nu ating problema principală a educației moderne.
Peter Gray spunea că atunci ,,Când discutăm despre ceea ce este în neregulă cu școlile, noi ne facem că nu vedem elefantul și vorbim doar despre praful care s-a adunat în jurul elefantului.”
Dar care este acest elefant din educație?
Elefantul este reprezentat de sistemul centralizat, comunist, colectivist, CAP-ist din educație.
În actualul sistem de învăţământ statul/Comitetul Central decide ce (curriculum), cu cine (mişcarea personalului didactic), când învaţă elevii (structura anului şcolar) şi, de asemenea, hotărăşte cât şi cum să învestească în educaţie, iar 95% dintre școli sunt proprietate publică.
Sistemul de învățământ are nevoie urgentă de demonopolizare, descentralizare și liberalizare.
Măsurile luate în această direcție ar fi:
- Număr de ore mai mare în CDŞ (Curriculum la decizia şcolii);
- Număr de ore mai mare la decizia elevilor;
- Desfiinţarea titularizării;
- Liberalizarea -atât de jure, cât și de facto– a învăţământului privat;
- Liberalizarea certificărilor;
- Finanţarea să urmeze elevul prin vouchere şcolare;
- Deduceri din impozit pentru companiile care: a) construiesc şcoli private în medii defavorizate sau b) investesc în şcoli defavorizate;
- Externalizarea serviciilor educaționale sociale (ex.: Teach for Romania, OvidiuRo);
- Legalizarea homeschooling-ului;
- Eliminarea taxelor şi impozitelor în acest domeniu.
Cine ar trebui să facă reforma?
Este foarte greu ca reforma să vină din interior, orice sistem prost are beneficiarii săi.
Desigur, există și oameni de bună-credință în sistem, însă (și trag nădejde că mă înșel) nu sunt majoritari.
Ce avem de făcut este:
- să susținem implementarea măsurilor mai sus menționate;
- să ne cerem drepturile: unde sunt cei 1.600 de euro/elev? (bugetul educației/numărul de elevi și studenți);
- să vorbim despre bunele practici.
–
Articol realizat pe baza prezentărilor de la ,,TEDxPiațaUniriiED” ale prietenilor mei, Vlad Topan și Bogdan Glăvan, la care se adaugă contribuția proprie.
Alexandru Vesa este alumn Teach for Romania, iar în anul anterior a fost învățător în Ferentari și manager de proiect al evenimentului „TEDxPiațaUniriiED – Educație care contează“. Este absolvent al ,,Academiei de Leadership și Pedagogie” – cel mai mare bootcamp educațional din România, în cadrul căreia sunt pregătiți profesori-lideri pentru a rescrie povestea copiilor, familiilor, școlilor și comunităților cu provocări.
Vlad Topan este fondator al ,,Academiei Private”, vicepreședinte academic al ,,Institutului Ludwig von Mises România” și membru în diferite organizații educaționale. Predă cursuri de politici economice comparate, comerț internațional, guvernanță corporativă și piețe financiare internaționale la Academia de Studii Economice din București.
Bogdan Glăvan este autor al cărții „Liberalismul care imi place” şi coautor al volumului „Capitalismul. Logica libertății”. Este profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană și a publicat mai multe articole în ,,American Journal of Economics and Sociology”, ,,Quarterly Journal of Austrian Economics”, ,,Independent Review”.
