Diferența dintre capitalism și socialism

Diferența dintre capitalism și socialism poate fi explicată prin două metode sau curente de gândire: consecințialist sau deontologic.

Din punct de vedere consecințialist (sau utilitarist), se analizează efectele celor două tipuri de organizare socială, respectiv capitalismul și socialismul. În economiile socialiste, capitalul este deținut de către stat, proprietatea privată este abolită și producția se face în sistem centralizat, top to bottom. Efectele acestui sistem se văd peste tot pe unde a fost încercat, de la URSS la România, Venezuela sau Coreea de Nord. Când producția este determinată de către un comitet de planificare centralizată, atunci bunurile și serviciile produse nu vor satisface niciodată cererea populației, pentru că este imposibil (argumentul lui Hayek pentru care a câștigat premiul Nobel) să cunoști preferințele și scara de valori ale indivizilor. Drept urmare, nu poți să produci ceea ce își doresc oamenii, ci ceea ce cred cei din comitetul central de planificare că trebuie produs. Motiv pentru care noi produceam bunuri industriale dar ne lipseau produsele de bază din aprozare sau energie și combustibil.

Un alt argument împotriva unei economii socialiste este argumentul calculului economic a lui Mises: în lipsa proprietății private, nu pot apărea prețurile pe o piață liberă și în lipsa prețurilor nu se poate dirija economia către lucrurile pe care și le doresc oamenii. În acest context dirijatul nu este efectuat de către un comitet central, ci de către mâna invizibilă a lui Adam Smith, prin intermediul prețurilor. Când un bun sau un serviciu este foarte cerut dar cantitatea produsă este deficitară, prețul acestuia crește foarte mult (și profitul antreprenorului care îl oferă de asemenea). Crescând prețul acelui produs, acesta este un semnal pentru ceilalți antreprenori să producă și ei mai mult din acel bun sau serviciu, pentru a capta și ei o parte din profit. În economia socialistă, prețurile sunt dictate de la centru și nu mai reflectă preferințele libere ale indivizilor, deci calculul economic este imposibil. Cartea care sistematizează cel mai bine acest aspect este Calculul economic în societatea socialistă.

Într-o economie capitalistă, se respectă proprietatea privată (atât cât se poate în condițiile existenței unui stat) iar antreprenorii vor produce ceea ce le va aduce cel mai mare profit. Și cum se obține profitul? Prin a lua factori de producție care sunt utilizați pentru lucruri nu foarte importante și a face ceea ce își doresc oamenii cel mai mult. Și când vorbim de ce își doresc oamenii, nu vorbim de ce declară ei că își doresc, ci de lucrurile pentru care sunt dispuși să plătească din banii câștigați de ei. Cu cât dorința satisfăcută este mai importantă pentru oameni, cu atât vor fi dispuși să plătească mai mult și antreprenorul va face un profit mai mare.

Dar într-o economie de piață liberă (cunoscută și ca economie capitalistă), profiturile nu sunt garantate. Dacă un antreprenor face un produs sau serviciu care generează un profit uriaș comparativ cu restul economiei, antreprenorii care au un profit mult mai mic vor renunța la afacerile pe care le au și se vor muta în cea mai profitabilă, trăgând de profit în jos în proces (din cauză că vor să acapareze cotă de piață și vor scădea prețurile comparativ cu antreprenorii deja existenți sau vor îmbunătăți calitatea).

Din punct de vedere deontologic, comparația dintre capitalism și socialism este mult mai simplă, din punctul meu de vedere: în capitalism ești liber să faci ce vrei tu, atât timp cât nu afectezi proprietatea altora. Nu contează dacă vrei să muncești sau dacă vrei să îți iei un an sabatic și să trăiești din economiile anterioare, ești liber să îți urmărești pasiunile și preferințele și să cooperezi cu alți oameni pentru a ți le atinge. Într-o societatea socialistă, omul este privat de libertatea de a alege ce să facă cu viața lui. Munca îi este aleasă de către partidul de guvernământ, există întotdeauna o poliție politică care îi vânează și extermină pe cei care au curajul să vorbească împotriva regimului și se ajunge la cele mai mari atrocități împotriva omului. Chiar dacă la nivel declarativ socialismul sună bine, în practică nu are cum să funcționeze fără autoritarism.

Bineînțeles că există comunități mici care operează ca într-o economie socialistă, de la comunitățile amish la kibuțurile evreilor. Motivul pentru care aceste comunități pot să existe și să prospere cât de cât are legătură cu voluntarimsul. Oamenii ce compun aceste comunități sunt parte din ele în mod voluntar, ei având libertatea să le părăsească când vor. Dar nu se poate spune același lucru și despre statele socialiste, care limitează exodul cetățenilor pentru că altfel s-ar prăbuși.

Cea mai bună analiză a diferențelor între cele două sistem o face Hoppe, în a lui Teoria Socialismului și a Capitalismului.