Acasă » Economie » Despre Bitcoin

Despre Bitcoin

 

Un subiect foarte fierbinte în perioada asta, cel puţin în cercurile de entuziaşti, este bitcoin-ul. Se scriu din ce în ce mai multe lucruri despre bitcoin, despre ce este, despre ce nu este şi despre ce o să ajungă. Consider că este oportun să îmi dau şi eu cu părerea în legătură cu acest subiect.

 

 

Cel mai bun loc de a învăţa despre ce reprezintă bitcoin-ul este chiar site-ul bitcoin.org, care are o secţiune FAQ unde explică destul de bine cum funcţionează sistemul.

 

 

Pe scurt, această “monedă” virtuală (am pus monedă între ghilimele că rămâne de văzut dacă este aşa ceva sau nu) foloseşte sistemul peer-to-peer pentru a controla emisiunea şi transferul acestor unităţi între diverşii utilizatori. Cei care vor să “mineze” după noi unităţi de bitcoin trebuie să rezolve un puzzle criptografic (care devine din ce în ce mai dificil pe măsură ce numărul bitcoin se aproprie de limita de 21.000.000 unităţi) iar primul care rezolvă acest puzzle este răsplătit cu un bitcoin. La început era foarte uşor să minezi aceşti bitcoini, deoarece puzzle-ul era relativ simplu. Acum este aproape imposibil să minezi singur după bitcoin folosind pc-ul de acasă, de aceea doar “minerii” care folosesc echipamente speciale denumite ASIC (application-specific integrated circuits) mai pot să rămână în cursă. Asta, sau colaborarea la un pool, unde mai mulţi utilizatori îşi pun la bătaie resursele pentru a descoperii soluţia, şi în final împart rezultatele.

 

 

Despre chestiile tehnice din spatele bitcoin-ului s-au scris foarte multe şi nu e cazul să le reiau acum. Pentru cei care o să-mi critice argumentele pe motiv că nu înţeleg cum funcţionează bitcoin-ul le spun de pe acum că înţeleg foarte bine.

 

 

Din punct de vedere economic, reprezintă Bitcoin-ul o monedă? Depinde de ce definiţie dăm termenului de monedă. Eu sunt adeptul şcolii austriece de economie iar unul din părinţii acesteia definea moneda ca fiind “mijlocul generalizat de schimb”. În tratatul său de monedă, Theory of Money and Credit, Ludwig von Mises spune următoarele “Va fi o tendinţă inevitabilă pentru cele mai puţin vandabile din seria de bunuri folosite ca mijloc de schimb să fie respinse unul câte unul până când, în final, doar o singură marfă va rămâne, care va fi folosită în mod universal ca mijloc de schimb; într-un cuvânt, bani”. Conform aceste definiţii pe care o voi folosi de acum încolo pentru a definii moneda, sau banii, bitcoin-ul nu este o monedă. Este doar un mijloc de schimb. Unii ar spune că nici măcar atât, este doar un mijloc de plată ce facilitează transferul de bani la costuri foarte mici. Nikolay Gertchev are un articol foarte bun pe Mises Daily în care argumentează că Bitcoin respectă teorema regresiei a lui Mises, deoarece a avut şi o utilizare nemonetară, dar că nu poate să ajungă monedă, deoarece se bazează pe o tehnologie care încă nu este disponibilă pe scară largă.

 

 

Rezistent la inflaţie?

 

Unul din cele mai lăudate avantaje ale bitcoin-ului este caracterul său limitat prin construcţie la 21.000.000 unităţi, fapt ce limitează inflaţia care este acum făcută cu monedele fiat de către toate băncile centrale ale lumii. Dar este oare bitcoin-ul ferit de inflaţie? Iarăşi depinde ce înţelegem prin inflaţie. Economiştii mainstream definesc inflaţia ca o creştere generalizată a preţurilor cu mai  mult de 1% pe an. Economiştii austrieci (adepţi ai şcolii austreice de economie) definesc inflaţia ca o creştere a cantităţii de monedă ce are ca efect o creştere generalizată a preţurilor. Conform definiţiei austriece se pare că bitcoin-ul este ferit de inflaţie. Dar cum a spus foarte bine Cristi Păun în postul său Iluzia din spatele Bitcoin, această unitate este perfect divizibilă fără costuri suplimentare. Chiar dacă sunt doar 21 milioane de unităţi BTC, pe măsură ce tot mai mulţi oameni folosesc  Bitcoin-ul în tranzacţii şi preţul acestora măsurat în celelalte valute continuă să crească, preţul bunurilor şi serviciilor exprimate în BTC va continua să scadă. Pentru lucruri mărunte, cum este o ceaşcă de cafea, trebuie folosite subdiviziuni ale BTC-ului, ajungând la microBTC sau chiar mai joc. Momentan sunt doar 8 subdiviziuni, dar dacă este nevoie se pot crea mai multe. În cazul metalelor preţioase folosite ca bani, exista o limită techinică la care se oprea divizibilitatea şi nu mai era rentabil să se meargă mai jos, iar asta forţa participanţii din piaţă să caute alt mijloc de schimb care le satisfăcea nevoile. Atunci când aurul a devenit prea valoros pentru tranzacţii de mici dimensiuni, ei au început să folosească argint-ul, şi astfel s-a născut un sistem bi-metalist.

 

Un alt argument împotriva rezistenţei la inflaţie a bitcoin-ului este dat tot de Cristi Păun. Presupunând că încep un blockchain alternativ, cu un alt nume, nu bitcoin, dar setez acelaşi număr de unităţi ca cele ale bitcoin-ului şi îl fac practic identic cu bitcoin-ul, numai că sunt sisteme paralele, la ce curs se vor schimba aceste monede între ele, odată ce întreaga cantitate de monedă a fost “minată”? Cel mai probabil la un curs de 1:1, deoarece nu vor fi diferenţe sesizabile între cele două şi nu ar avea sens să se tranzacţioneze la cursuri diferite. Un exemplu este ce s-a întâmplat cu celelalte monede virtuale odată ce bitcoin-ul a început să crească parabolic: The Bitcoin Parabola Continues: Up 10% In 12 Hours, Hits $1170

 

 

Anonim?

 

Un articol interesant este cel al lui Patrik Korda, Bitcoin: Money of the Future or Old-Fashioned Bubble?. Una din criticile principale ale articolului se referă la cea mai importantă caracteristică a bitcoin-ului, anonimitatea. Se spune că, folosind bitcoin, poţi rămâne anonim şi să cumperi lucruri care acum sunt ilegale. Una din cele mai importante pieţe unde s-a folosit bitcoin-ul a fost SilkRoad. Acesta era un site unde se vindeau de la droguri la arme şi chiar asasini plătiţi. A fost închis anul acesta deoarece fondatorul lui nu şi-a luat toate măsurile de precauţie necesare şi a fost prins de autorităţi. Dar nu aici este buba, ci în faptul că blockchain-ul, acel registru în care sunt trecute toate tranzacţiile efectuate vreodată cu bitcoin este public şi fiecare utilizator are o copie a acestui registru.

 

 

La început ai impresia că te bucuri de anonimitate că fiecare “portofel” este doar o serie de numere şi litere aparent la întâmplare şi, dacă foloseşti soft-ul de anonimizare TOR, nu poate fi făcută legătură între portofelul care a cheltuit acei bitcoini şi o persoană în carne şi oase. Dar la o privire mai atentă este relativ uşor de interpretat acest blockchain. De exemplu utilizatorii bitcoin au descoperit destul de repede adresa pe care au folosit-o cei de la FBI când au sechestrat bitcoinii din contul SilkRoad-ului. Cea mai mare problemă este cu bitcoin-exchange-urile. Acestea sunt site-uri unde poţi schimba bani “reali” pe bitcoin. Cel mai cunoscut este MtGox. Aceste site-uri pot să facă foarte uşor legătura între un nume al unei persoane reale şi o adresă de bitcoin, deoarece trebuie să foloseşti un card sau un alt instrument nominal pentru a transfera banii fiat actuali în contul exchange-ului în schimbul bitcoin. Iar exchange-ul poate să urmărească blockchain-ul pentru a vedea cum au fost cheltuiţi aceşti bani (folosind de exemplu acest site) iar, în caz de nevoie, poate să dea aceste informaţii autorităţilor.

 

Înainte de a prezenta ceea ce eu consider a fi cele mai puternice critici împotriva bitcoin-ului, trebuie să spun că am mixed feelings despre el. Pe de o parte consider că este un experiment foarte bun şi, în contextul economic actual cu socialism monetar şi controlul monedelor lumii în mâinile bancherilor, bitcoin-ul oferă o binemeritată gură de oxigen, permiţând oamenilor să evite, pe cât posibil, impozitul invizibil denumit inflaţie care macină necontenit din puterea de cumpărare a indivizilor (fiind susţinut de “minţi luminate” alde Krugman). Dar pe o piaţă liberă, unde indivizii pot să folosească în schimburi ce cred ei că le satisface nevoile mai bine, nu cred că bitcoin-ul are vreo şansă în faţa metalelor preţioase.

 

Acum, cele mai puternice critici împotriva bitcoin-ului nu sunt din perspectivă economică, aşa cum ar fi de aşteptat, ci chiar din perspectivă tehnică.

 

1. Se bazează prea mult pe tehnologie. Pentru a putea folosi BTC ai nevoie de un anumit nivel de tehnologie şi de o conexiune la internet, ceea ce pentru marea majoritate a oamenilor de pe planetă reprezintă un deziderat (doar 30% din oameni au acces la internet). De asemenea, în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu tehnologia, atât din punctul de vedere al disponibilităţii curentului cât şi a conexiunii de internet, nu vei mai putea efectua tranzacţii cu alţi oameni. În lipsa tranzacţiilor economia s-ar prăbuşi (sau, cel mai probabil, ar reveni la un mijloc de schimb pe care îl poate folosi indiferent de condiţii).

2. Atacul 50%. Atunci când cineva controlează peste 50% din puterea de calcul a reţelei, are un control sporit asupra tranzacţiilor care sunt înregistrate în blockchain, putând să cheltuiască bitcoinii pe care îi deţine de mai multe ori sau să îi împiedice pe alţi utilizatori să efectueze tranzacţii. Chiar dacă momentan puterea de calcul a reţelei bitcoin depăşeşte de 256 de ori puterea de calcul a celor mai performante 500 de calculatoare, nu calculatoarele sunt cele mai folosite în “minarea” BTC, ci ASIC. Unii au început să construiască reţele speciale pentru a mina BTC pe baza ASIC-urilor, cum este cel din Hong Kong. Ţinând cont că băncile centrale au puterea de a crea bani din nimic, ce le-ar împiedica pe ele, în cazul în care s-ar simţi ameninţate de emergenţa BTC, să folosească câteva sute de milioane de dolari sau echivalent (centrul NSA din Utah a costat 2 miliarde $ din banii contribuabililor) pentru a construi nişte datacenter-uri ca să controleze reţeaua? Cam nimic.

 

3. Creşterea exponenţială a cerinţelor tehnologice. Pe măsură ce tot mai multe tranzacţii vor fi înregistrate în blockchain, va deveni imposibil pentru dispozitivele mobile (smartphone-uri şi tablete) să se menţină la curent cu cele mai noi tranzacţii efectuate în blockchain, deoarece va fi nevoie de o bandă de internet prea mare doar pentru a sincroniza tot timpul blockchain-ul. Drept urmare va deveni rentabil centralizarea şi sincronizarea cu un server doar a tranzacţiilor de care ai nevoie, dar acest lucru este împotriva ideii de reţea descentralizată. Momentan blockchain-ul a depăşit 11 GB ca dimensiune iar dimensiunea block-urilor individuale se aproprie periculos de mult de limita de 1 MB impusă de sistem. 

Mai aveam şi alte critici dar acum le-am uitat. Pe măsură ce mi le voi aminti voi reveni cu update-uri pe această temă. Între timp un BTC se tranzacţionează pe MtGox contra 1050$, după ce atinsese valoarea aurului la 1242$ şi a căzut peste 32% la 800$, pentru a-şi reveni la peste 1000$ pe fundalul unor volume extraordinare.

 

Mulţi spun că bitcoin-ul se află într-o bulă, şi dacă te uiţi puţin pe graficul acesta ai fi tentat să crezi acelaşi lucru. Posibil să fie aşa. Dar este posibil ca interesul manifestat în această privinţă să fie autentic iar oamenii să îşi dorească să scape de sub jugul socialismului monetar al băncilor centrale. Iar pentru acest lucru ideea unei monede aflate în afara controlului statului este foarte atrăgătoare. Îmi doresc ca bitcoin-ul să fie calul troian care ne scapă de monedele fiat actuale şi ne redă libertatea de a alege moneda pe care dorim să o folosim în tranzacţii.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 Shares
Share2
Tweet
Share
+11