Teritorii

 

steag revolutie

Motto: „To love our country, our country ought to be lovely”

Edmund Burke

 

Patriotismul este un sentiment de dragoste de țară, de neam. De ce sunt atașat când sunt patriot?

Răspunsuri standard sunt:

-de locuri,

-de oameni,

-de idei.

Un termen ca „națiune” le include pe toate 3. Probabil și „patrie” are un sens similar. Patriotismul e despre mândria de a aparține unei națiuni. Sunt mândru că sunt român. Uneori referință geografică pare să fie suficientă, pentru că locurile conțin oameni, iar oamenii conțin idei. Și așa e mai comod uneori să vorbești doar de teritorii.

Dragostea de neam, de popor e față de oameni. Cultul eroilor ține de atașamentul față de oameni. Admiri eroii din trecut, războinicii de serviciu.

Uneori există o tensiune între loc și oameni, ca în expresia „Ce țară frumoasă, păcat că e locuită!”. Alteori peisajele sunt integrate cu locuitorii ca atunci când Eminescu vorbește de implicarea râului și a ramului în luptele împotriva cotropitorilor.

Patriotismul poate fi și sectorial, mini-zonal. De exemplu, pot fi atașat față de un anumit cartier bucureștean pentru că are o infrastructură de transport remarcabilă.

Patriotismul poate fi și atașamentul față de anumite idei, tradiții, nu doar de persoane sau locuri. De exemplu, în cazul SUA ești atașat de constituție, de anumite valori, nu de simplul fapt că te-ai nimerit acolo. E o atitudine care apare frecvent la conservatorii americani. Însă nu orice tradiție e bună. De exemplu, Hayek spune că nu e conservator pentru că o tradiție poate fi coercitivă[1].

Și corupția poate fi patriotică, nu doar faptul că ții cu Halep. Când un funcționar cumpără produse românești cu banii din spăgi, atunci este patriot.

Șpaga poate fi patriotică dacă imiți tradiții, obișnuințe din trecut. Dacă iau o șpagă pentru că așa se întâmpla într-un trecut fanariot al țării, atunci sunt patriot.

La fel, spăgile mediate de un stat maximal sunt patriotice dacă imită un stat hipercentralizat din trecut. Poți imita o tradiție comunistă. Un partid românesc contemporan e asociat uneori cu anumite epidemii tradiționale tocmai datorită înrudirii sale cu aceste forme de guvernare din trecutul recent.

Contractele derulate printr-un Minister al Culturii și al Identității Naționale sunt a priori patriotice pentru că ajută la construcția unei identități naționale identice.

Așa cum există excepționalism american la fel există și unul românesc.  Excepționalismul american este despre rolul jucat de SUA în lume, de exemplu, prin lupta cu nazismul și comunismul, cel românesc asociat mai degrabă cu furăciuni și încălcarea rule of law. Corupția din România, e ceva  rar, unic, bananier, excepțional.

Spaga pentru o lege protecționistă cum este cea cu 51% produse în supermarketuri este de asemenea o formă de patriotism.

De multe ori termenii „patriotism” și „naționalism” sunt folosiți interșanjabil. Pentru Mises sunt însă noțiuni diferite. Patriotismul este despre scopul bunăstării națiunii. Însă poți alege mijloace diferite, liberale sau protecționiste, pentru atingerea acestui scop[2]. Doar atunci când le alegi pe cele protecționiste ești și naționalist, altfel nu[3].

Se pot importa nu doar bunuri, ci și idei protecționiste. La fel rasismul. De exemplu, Mises observă că ideile rasiste ale naziștilor sunt importate din Franța, în special de la Gobineau[4].

Unde este statul în acest peisaj? O presupoziție a tuturor exemplelor anterioare este că statul se confundă cu societatea. Altfel, se poate reformula distincția stat-societate pe o linie înrudită cu cea a lui Mises unde naționalismul e față de stat, patriotismul față de societate. Statul este un monopolist, ține de sfera coerciției, societatea de sfera schimburilor voluntare[5]. Așa poți fi atașat de oamenii din anumite locuri, fără să fii atașat de stat. Altfel socialismul ar fi patriotic prin natura lui. Putem distinge între națiune, care înseamnă țară, cultură, teren, oameni și stat, care este aparatul coercitiv administrat de birocrați și politicieni[6].

Și proprietatea privată are granițe, nu doar statele sau imperiile, însă ele sunt trasate la nivelul individului.

Patriotismul e speculat de lideri corupți sau incompetenți când dau vina pe străini pentru rezultate slabe sau evenimente incomode. De exemplu, protestele recente împotriva ordonanței 13 n-ar fi atât de legitime pentru că s-a folosit capitalului străin în mobilizarea lor via magnați străini sau multinaționale. E o tactică des utilizată de politicieni să vină cu ecuația anti-stat  = anti-societate.

Plata taxelor este patriotică? Dacă statul nu se confundă cu societatea și are sens să distingem între naționalism și patriotism, atunci plata taxelor ține de naționalism, evaziunea fiscală de patriotism.

 

 

Bibliografie

[1] Hayek, Friedrich  A.  1998, De ce nu sunt conservator? în Hayek, Friedrich  A.  1998, Constituția libertății, Institutul European, Iași, pp.403-416.

[2] Mises, Ludwig von.,  Ebeling, Richard M. 1990, Money, Method and The Market Process,

Ludwig von Mises Institute, Alabama:

https://mises.org/library/money-method-and-market-process/html/p/384#current, accesat 16.02.2017.

[3] Mises, Ludwig von. 2010, Omnipotent government,  Ludwig von Mises Institute, Alabama, p.2

https://mises.org/library/omnipotent-government-rise-total-state-and-total-war, accesat 19.02.2017.

[4] Ibidem, p.172.

[5] Rockwell, Jr., Llewellyn H. 2000, The Irrepressible Rothbard, The Center for Libertarian Studies, Inc. Burlingame, California, p.234:

https://mises.org/sites/default/files/The%20Irrepressible%20Rothbard_2.pdf, accesat 17.02.2017.

[6] Ibidem, p.257, accesat 17.02.2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

23 Shares
Share23
Tweet
Share
+1