Sunt o ocazie pentru ca socialiștii să acuze risipa din capitalism. Pe de o parte se aruncă mâncare, pe de alta, oamenii mor de foame. Nu ar fi mai bine ca această mâncare să ajungă la cei care au nevoie de ea? Nu ar fi mai bună o planificare centralizată care să evite această risipă de resurse, acest dezechilibru structural al pieței? Într-adevăr, alimentările comuniste n-au astfel de dileme legate de mâncarea aruncată.
Cantitatea aruncată este destul de mare, ajungând uneori la 40% în SUA[1]. Cum apare această mâncare în plus? Unele explicații merg pe creșterea cererii, altele pe creșterea ofertei. Majoritatea explicațiilor mainstream dau vina pe consumatori și supermarketuri. De exemplu, papa Francisc reproșează o cultură a risipei mâncării. Bunicii noștri nu aruncau mâncarea. De vină este consumerismul. El ne-a obișnuit cu cantități mari așa că nu mai știm valoarea adevărată a hranei. Pentru papa Francisc, a arunca mâncare este ca și cum ai fura de la săraci[2].
Consumatorii cumpăra mai mult decât au nevoie[3]. Conform unui studiu realizat de InfoCons și Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) românii spun că principalele motive care îi fac să arunce mâncarea la gunoi sunt degradarea rapidă (26%), estimarea greșită a cantității de alimente care se consumă la o masă (21%) și cumpărăturile în exces (14%)[4]. 15% dintre alimentele aruncate de români nici măcar nu au fost scoase din ambalaj[5].
Consumatorii nu se uită bine la data de expirare. Potrivit unui studiu, mulți americani aruncă o cantitate mare de hrană pentru că fac confuzia între data fabricației și data de expirare[6].
Atitudinile consumeriste sunt încurajate și de supermarketuri. Acestea văd risipa ca pe un semn că treaba merge bine, că sunt îndeplinite standardele de calitate[7]. Există nevoia de produse proaspete sau care arată bine. Așa sunt aruncate multe produse care nu satisfac standardele.
Pachetizarea, promoțiile agresive ale marilor magazine de tip „totul XXL” sau „3 la preț de 1” sunt lucruri care încurajează risipa[8]. O soluție la care se gândesc autoritățile române e interzicerea anumitor promoții. Acestea îi tentează pe clienți să cumpere și ce nu le trebuie[9].
Unii cred că închiderea marilor magazine în weekend ar putea modifica comportamentul de consum, astfel încât clienții să facă mai multe drumuri și să se obișnuiască să cumpere cantități mai mici de alimente[10]. Un răspuns aici a fost că închiderea marilor magazine sâmbăta și duminică în Austria și Germania ține și de cultura locală. Aceștia merg la slujbă la biserică. În România, lumea merge la cumpărături în weekend[11].
Altă explicație poate fi că supermarketurile nu pot anticipa la milimetru cererea. Acest dezechilibru ar fi și mai mare în condiții de planificare centralizată sau chiar în forma mai inocentă de control al prețurilor.
Un alt punct important în discuție e că supermarketurile reprezintă un procent mic din hrana aruncată, în jur de 5-7%. Procentul cel mai mare apare la gospodării, apoi la restaurante[12]. În România cea mai mare risipă apare la nivelul gospodăriilor populației (49%), apoi în sectorul industriei alimentare (37%), în retail (7%), sectorul alimentației publice (5%) și sectorul agricol (2%), potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) [13]. Cu toate acestea lupta cu risipa e prioritar una cu supermarketurile, e una împotriva corporațiilor.
Un surplus arată tocmai că nu e cerere suficientă relativ la o ofertă. De aceea e curios că majoritatea explicațiilor merg pe cerere, pe consumerismul cumpărătorilor, nu pe lucrurile care cresc oferta.
Pentru unii autori, reglementările statului creează risipa. Explicația surplusului nu ține de nepăsarea companiilor sau a indivizilor, ca în explicațiile consumeriste[14]. Regulile sunt multe și despre tot felul de lucruri. Există reguli de siguranță privind producția și distribuția, reguli de etichetare, reguli de zonare privind unde trebuie să se cultive și vândă cutare produs etc [15]. În mare, supermarketurile au 3 opțiuni: donezi, arunci, vinzi la preț mai mic hrana apropiată de expirare. Risipa hranei este legată de aruncarea ei. Niște mâncare donată nu este risipită. Evident reglementările afectează alegerile între aceste acțiuni. De exemplu, devine mai ieftin să arunci mâncarea decât să o donezi dacă ai costuri mari de păstrare sau reguli complicate de ținere a evidențelor[16].
Alteori pot exista regulile de siguranță stricte care stimulează aruncarea hranei, nu donarea ei. De exemplu, dacă am o cutie de mazăre lovită, trebuie să o arunc, nu mai pot dona la un cămin de bătrâni[17].
Multe explicații ale acestui surplus ignoră rolul subvențiilor. Subvențiile sunt elefantul din cameră în multe discuții pe risipă. Deși ponderea agriculturii în bugetul UE a scăzut la jumătate față de anii ’70, tot e în jur de 40%[18]. Parlamentul European a adoptat la începutul anului 2012 o rezoluție prin care vrea să reducă la jumătate risipa de alimente până în 2025[19]. Aici e și schizofrenia statului care pe de o parte luptă împotriva risipei, pe de alta subvenționează masiv agricultura. Ex-Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, crede atunci când vor fi reduse subvențiile, va fi redusă risipa[20].
O cale de a lichida un surplus e prin reducerea prețului. În România, din fericire, ai această opțiune și se practică, de regulă, până la jumătate[21]. Prin 2013 exista o propunere a Rovanei Plumb, pe atunci ministru al Mediului ca supermarketurile să reducă cu 70% prețul alimentelor care se apropie de expirare, măsură care nemulțumea supermarketurile, care aveau pretenția absurdă ca procentul reducerii să fie liber[22].
În România după ce expiră alimentele, magazinele sunt obligate să le distrugă. Un lucru interesant e că supermarketurile plătesc TVA-ul și pe bunurile distruse[23]. Un altul e că există o companie care deține monopolul la această distrugere, Protan[24].
Obligativitatea donării apare la noi în legea 217/2016 privind risipa alimentelor din 17 noiembrie. Aceasta a fost suspendată în prima ședință a cabinetului Tudose. Decizia ministrului Daea a fost prorogarea legii până la sfârșitul anului, timp în care va fi refăcută. Legea actuală ar avea mai multe hibe, potrivit Ministerului Agriculturii. Una e neclaritatea termenilor folosiți. De exemplu, termenul „operatori economici” e neclar. Acesta se referă la toți operatorii din sectorul agroalimentar în condițiile în care în domeniu există operatori diverși care nu au un specific comun și diferă semnificativ prin nivelul de producere a risipei. Aici se poate lua apărarea legii spunând că sunt referiri la niște tipuri de întreprinderi în articolul 4, la sancțiuni[25]. Neclară este și expresia „aflate aproape de expirarea datei-limită de consum” (Art. 2.2b). Există produse cu termen de valabilitate extrem de scurt. Așa ar fi fost eliminat de pe piață produsul proaspăt, cu efecte negative majore, preponderent asupra producătorilor români[26].
Altă obiecție e că s-ar crea un comerț paralel prin donarea către ONG-uri (potrivit Articolului 3, aliniatele 3 și 4). Acestea pot lua produse cu 3% din preț și apoi să le revândă cu 25%.
Apoi MADR spune că în lege nu sunt specificate instituțiile de control[27]. Aici chiar nu sunt probleme. Dacă nu sunt, se vor găsi.
Obiecția neclarității termenilor din lege apare și la supermarketuri, care sunt reuniți în Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR). Ce înseamnă alimente în „apropierea” datei de expirare? Unele produse, cum ar fi sucurile fresh, au trei zile durata de valabilitate[28]. Dacă în „apropierea” înseamnă 3 zile, ele intră în magazin deja expirate.
Alte obiecții sunt dacă ONG-urile au capacități de depozitare și transport. În plus, dacă nu vin să le ia, supermarketurile sunt sancționate? Uneori se speculează că ar fi vorba chiar și de un interes electoral cu aceste alimente[29].
Unele nemulțumiri sunt despre încălcarea proprietății private. Obligativitatea „donării” este neconstituțională deoarece încalcă articolul 44 din Constituția României republicată, referitor la garantarea dreptului de proprietate[30]. Donez eu sau sunt obligat să donez? Nu ai cum să fii obligat să donezi, crede George Bădescu, reprezentantul supermarketurilor[31]. Acesta a atins aici esența socialismului care e despre obligativitatea donației, altruism fake, pe banii altora, satisfacerea unor scopuri altruiste cu mijloace egoiste.
O altă nemulțumire a supermarketurilor e legată de diferențierea amenzilor în funcție de mărimea întreprinderii, nu a infracțiunii. În lege amenda e progresivă, dar nu proporțională cu vina, ci cu venitul organizației. Conform articolului 4.1 microîntreprinderi sunt sancționate cu sume între 1.000 lei la 3.000 lei, IMM-urile cu sume între 3.000 lei la 6.000 lei, iar întreprinderile mari cu sume între 6.000 lei[32]. Dacă o întreprindere mare încalcă legea cu o cantitate mică de alimente, primește o pedeapsă mare, dacă o microîntreprindere încalcă aceeași lege, dar cu o cantitate foarte mare, plătește o amendă mult mai mică[33].
În genere, criticii legii cred că legea va împovăra retailerii. Va fi nevoie de proceduri noi de stocare și furnizare a hranei nevândute[34]. Așa scade oferta de alimente bune, nu doar risipa. Dacă sunt obligat să donez, mă gândesc dacă le mai iau de la producător, spune Bădescu[35]. În opinia sa, prin această lege, românii sunt niște pionieri ai pionieratului. Lucrurile nu s-au așezat nici la nivelul UE. După Franța și Italia, România este a treia țară europeană care a adoptat o astfel de lege privind obligativitatea donației[36].
Cel mai bine e dacă această lege nu ar exista deloc. România putea zice pas acestui pionierat. Trebuie combătută și risipa de legi, nu doar de mâncare. Mai e de reținut și că această lege, ca și cea cu 51% produse românești în hipermarketurile, a fost inițiată tot de PNL, partid care, teoretic, trebuia să fie pentru proprietatea privată, nu împotriva ei.
Bibliografie:
[1] Linnekin, Baylen. 2016, How Government Encourages Food Waste:
https://fee.org/articles/how-government-encourages-food-waste/, accesat 20.09.2017.
[2] McKenna, Josephine. 2013, Pope Francis says wasting food is like stealing from the poor:
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/the-pope/10101375/Pope-Francis-says-wasting-food-is-like-stealing-from-the-poor.html, accesat 20.09.2017.
[3] CNN, 2012, 40% of U.S. food wasted, report says:
http://news.blogs.cnn.com/2012/08/22/40-of-u-s-food-wasted-report-says/, accesat 26.09.2017.
[4] Agerpres apud Economica, 2016:
http://www.economica.net/irimescu-producatorii-sunt-foarte-reticenti-fata-de-o-lege-impotriva-risipei-la-alimente_126182.html#n, accesat 10.01.2017.
[5] Ziare.com, 2012a. Secretar de stat la Agricultura: Fiecare roman arunca anual 97,5 kg de mancare:
http://www.ziare.com/social/romani/secretar-de-stat-la-agricultura-fiecare-roman-arunca-anual-97-5-kg-de-mancare-1205863, accesat 01.10.2017.
[6] CNN, 2012, op.cit.
[7] Ibidem.
[8] Pele, Alexandra. 2015, Iată ce se întâmplă cu mâncarea de la SUPERMARKETURILE româneşti când intră în termenul de expirare. Capcanele promoţiilor „XXL” sau „3 la preţ de 1”:
http://www.gandul.info/financiar/iata-ce-se-intampla-cu-mancarea-de-la-supermarketurile-romanesti-cand-intra-in-termenul-de-expirare-capcanele-promotiilor-xxl-sau-3-la-pret-de-1-14338591, accesat 28.09.2017.
[9] Ziare.com, 2012b. De Sarbatori, bucurestenii au aruncat gunoi cat pentru o saptamana
http://www.ziare.com/social/consumatori/de-sarbatori-bucurestenii-au-aruncat-gunoi-cat-pentru-o-saptamana-1209465, accesat 01.10.2017.
[10] Pele, Alexandra. 2015, op.cit.
[11] Roșu, Roxana. 2016, George Bădescu, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România, (AMRCR): “A fost descurajant contextul emoţional în care a avut loc aşa zisa dezbatere pe tema legii cu 51% produse româneşti”:
[12] Fisher, Sarah. 2015, France Will Force Grocery Stores to Give Unsold Food to Charity:
http://www.truthrevolt.org/news/france-will-force-grocery-stores-give-unsold-food-charity, accesat 20.09.2017.
[13] Agerpres apud Economica, 2016:
http://www.economica.net/irimescu-producatorii-sunt-foarte-reticenti-fata-de-o-lege-impotriva-risipei-la-alimente_126182.html#n, accesat 10.01.2017.
[14] Linnekin, Baylen. 2016a, How Government Encourages Food Waste:
https://fee.org/articles/how-government-encourages-food-waste/, accesat 20.09.2017.
[15] Linnekin, Baylen J. 2016b, Biting the Hands that Feed Us How Fewer, Smarter Laws Would Make Our Food System More Sustainable, Island Press, Washington, p.ix.
[16] Linnekin, Baylen. 2016a, op.cit.
[17] Pele, Alexandra. 2015, op.cit.
[18] UE, Agricultură:
https://europa.eu/european-union/topics/agriculture_ro, accesat 27.09.2017.
[19] Ziare.com, 2012a, op.cit.
[20] Economica.net, 2016a: Soluţii pentru reducerea risipei alimentare: Creşterea preţurilor, adoptarea unor reglementări fiscale, o lege anti-risipă
accesat 03.10.2017.
[21] Pescaru, Constantin. 2016, op.cit.
[22] Rnews.ro, 2013. Asociaţia Marilor Reţele Comerciale nu susţine reducerea preţului alimentelor care se apropie de expirare,
http://rnews.ro/asociatia-marilor-retele-comerciale-nu-sustine-reducerea-pretului-alimentelor-care-se-apropie-de-expirare_38518.html, accesat 04.10.2017.
[23] Pescaru, Constantin. 2016, op.cit.
[24] Pele, Alexandra. 2015, op.cit.
[25] Agrepres, 2017. MADR: Legea privind diminuarea risipei alimentare în actuala formă este inaplicabilă; normele vor fi prorogate până la 31 decembrie 2017
https://www.agerpres.ro/economie/2017/06/02/madr-legea-privind-diminuarea-risipei-alimentare-in-actuala-forma-este-inaplicabila-normele-vor-fi-prorogate-pana-la-31decembrie2017-13-52-23, accesat 03.10.2017.
[26] Ibidem.
[27] Ibidem.
[28] Ungureanu, Ileana Ilie. 2016, George Bădescu, directorul executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR): „Legea supermarketurilor nu îl are în centru pe consumator”:
http://evz.ro/george-badescu-directorul-executiv-al-asociatiei-marilor-retele-comerciale-din-romania.html?&page=2, accesat 04.10.2017.
[29] Ungureanu, Ileana Ilie. 2016, op.cit.
[30] Economica.net, 2017. Asociaţia Marilor Reţele Comerciale susţine că legea anti-risipa încalcă dreptul la proprietate
http://www.economica.net/asociatia-marilor-retele-comerciale-sustine-ca-legea-anti-risipa-incalca-dreptul-la-proprietate_117169.html#n, accesat 04.10.2017.
[31] Ungureanu, Ileana Ilie. 2016, op.cit.
[32] Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_217_2016_diminuarea_risipei_alimentare.php, accesat 03.10.2017.
[33] Economica.net, 2017, op.cit.
[34] UPI. 2015, France cracks down on wasted food:
http://www.breitbart.com/news/france-cracks-down-on-wasted-food/, accesat 25.09.2017.
[35] Ungureanu, Ileana Ilie. 2016, Ibidem.
[36] Ungureanu, Ileana Ilie. 2016, op.cit.
