Acasă » Filosofie politică » Feudalismul și proprietatea privată

Feudalismul și proprietatea privată

Feudalismul e socialism sau capitalism? Termeni cheie în feudalism sunt „pământ” și „chirie”. Schimbul feudal e pământ închiriat și protecție versus bunuri și servicii. Despre aceasta este relația de vasalitate. Această relație are loc, pe de o parte, între rege și moșieri, pe de alta între moșier și șerbi. Ca moșier, primești de la rege protecție și pământ cu chirie. La schimb dai bunuri și servicii. Bunurile vin de pe recolte, serviciile pot fi oameni pentru armata regelui[1]. Apoi, moșierii ofereau pământ cu chirie și protecție țăranilor. Moșierul nu era doar moșier, ci și judecător și polițist[2]. Primești pământ de la moșier și îi achiți o contribuție în muncă și produse. În plus, trebuie să-i dai și servicii militare[3]. Se aștepta de la țărani să pună la bătaie pentru servicii militare un membru de familie bărbat când erau anunțați de un nobil local sau de rege[4].

În feudalism monarhul deținea tot pământul dintr-o țară. Acesta e proprietarul formal. Ceilalți sunt mai degrabă chiriași, inclusiv moșierii. Șerbii sunt chiriași de gradul 2, vasalii vasalilor, vasali de vasali. Doar regele e proprietar, are control exclusiv  asupra pământului. Trebuie revizuită expresia „Proprietatea tuturor e a nimănui”. Proprietatea tuturor e a cuiva, a celui care are un control real, efectiv. „A nimănui” poate fi cel mult o metaforă că e neîngrijită ca atunci când spun „Acest teren e al nimănui” de un teren în paragină. În feudalism regele e proprietar. Proprietatea înseamnă control absolut, exclusiv. Și moșierul are pământul de la superiorul său. Însă proprietarul ultim pare să fie regele[5]. Regele deținea formal pământul. Nobilimea îl deținea doar prin titluri ereditare transmise prin practica primogeniturii (moștenitor era primul fiu)[6]. De fapt, se moștenea chiria. Nici măcar moșierul nu e proprietar, nu putea spune că pământul e al lui[7]. Proprietarul ultim, nominal e regele. Cea mai mare parte însă era dat spre folosință vasalilor săi, adică nobililor. Dacă un vasal murea sau nu-și respecta obligațiile, pământul revenea regelui. Acesta nu trecea la fiului cel mai mare până fiul nu aducea un omagiu și nu era acceptat ca vasal la rândul lui[8]. În feudalism, baronul local nu avea forța de azi, când s-a dovedit că baronul local poate ajunge rege, cum e cazul lui Dragnea.

Feudalismul avea relații ierarhice. În vârf e regele. Imediat sub sunt vasalii importanți ai regelui: duci, conți, marchizi etc. Aceștia sunt vasalii de lux. Sub aceștia sunt vasalii comuni, de jos, prostimea, șerbii. Ei alcătuiesc majoritatea populației. În feudalism oamenii au un status fix din care nu pot ieși. Castele sunt create de stat[9]. Munca e o obligație datorată de o clasă alteia pentru că așa e ierarhia din societate[10]. În societatea feudală statusurile erau clare și impuse de stat. Pe atunci, n-aveam anxietatea de azi legată de status[11]. În feudalism, șerbii sunt legați de glie, spre deosebire de capitalism[12]. Mobilitatea socială în feudalism e inexistentă. În feudalism clasa conducătoare achiziționează pământul prin cucerire și instituie niște reguli prin care asuprește țăranii și negustorii și meșteșugarii prin rente și taxe[13].  Nu există egalitate în fața legii. Șerbii nu sunt tratați la fel ca moșierii. Regele acordă privilegii diferențiat. În societatea feudală datoriile sunt prioritare iar drepturile sunt privilegii pe care regele le dă apropiaților. În genere, în feudalism datoriile vin înainte drepturilor[14]. Drepturile depind de starea individului[15]. Un om nu are drepturi ca om, ci ca membru al unei stări. Ai cutare drepturi pentru că ești moșier sau șerb[16].

Pentru unii cărturari, descentralizarea făcea feudalismul mai onorabil relativ la despotismul oriental, de exemplu. Așa aveam un fel de checks and balances. În feudalism, puterea ar fi fost mai dispersată[17]. Mărimea mică a statelor și lipsa barierelor de relocare pentru comercianți și a altor contribuabili au contribuit la prosperitate[18]. Când un prinț voia să crească taxele, membrii productivi ai societății se puteau muta în jurisdicțiile vecine unde exproprierea era mai mică. Avantajul Europei față de alții de alte culturi ca India, China sau lumea islamică, era descentralizarea. Europa avea un sistem de jurisdicții aflate în competiție. Descentralizarea descuraja furtul. Mobilitatea era încurajată de aproprierea geografică și în special prin afinitatea culturală. Conducătorii controlau mai greu fluxul de capital și persoane[19].

Feudalismul nu e atât de liberal. E adevărat că nu se compara cu despotismul oriental.  Diferența între cele două e însă de grad, nu de natură. Termenul „feudalism” este despre furatul pământului prin cucerire și extragerea de rente de la țărani[20]. Țăranul e exploatat pentru că nu are control exclusiv asupra pământului  lucrat[21]. Relația de vasalitate e impusă, nu e un schimb voluntar, chiar dacă iobagul are mai multă libertate ca un sclav. În feudalism, expresia „noblesse oblige” trebuie luată literal. Țăranii erau legați de glie. Aceștia nu puteau pleca fără permisiunea moșierului. Șerbul are ceva mai multă libertate decât un sclav. Sclavul e proprietate. Nu e nicio diferență între el și un dulap sau un câine. Un sclav poate fi ucis[22]. Șerbul nu poate fi vândut, sclavul, da. Aceasta e diferența cheie între sclav și șerb[23]. Pe de altă parte, în ambele avem muncă forțată. Instituțiile feudale se bazau pe muncă  forțată, extractivă[24].

Pentru socialiști capitalismul e un fel de feudalism. Motivația e că avem inegalități materiale, straturi. Și feudalii și patronii sunt bogați, spre deosebire de restul populației[25]. În realitate, în capitalism, spre deosebire de feudalism, poți ieși din starea ta, poți deveni din sărac, bogat. Diferența specifică a capitalismul de feudalism e dată de forma de proprietate, nu de inegalități. Inegalități am în orice sistem, inclusiv în comunism. Inegalitatea economică poate fi produsul intervenției statului și așa se și întâmplă în feudalism. Aici statul dă privilegii sau poveri arbitrare[26]. E important cum și-au dobândit bogăția cele două categorii, moșierii din feudalism și antreprenorii. Moșierul nu și-a obținut averea prin piață, din satisfacerea preferințelor unor consumatori. Aceasta vine din cucerire sau din generozitatea unui cuceritor[27]. Prin contrast, patronii își fac banii din piață. Aceștia au pierderi dacă nu mai au clienți. În capitalism, banii nu vin oricum. Într-o societate feudală, individul poate da vina pe castă, pe status. În capitalism însă rezultatele depind de eforturile lui. De aici și resentimentele împotriva capitalismului[28]. Stânga contemporană a menținut ideea de ură de clasă, chiar dacă este împotriva urii de rasă sau cel puțin împotriva urii față de rase non-albe. Aceasta e cea mai vizibilă în ura față de 1%, minoritatea oamenilor bogați, fără a se specifica întotdeauna dacă este vorba și de chiaburi.

Feudalismul e socialism pe definiția minimală a socialismului drept colectivizare a mijloacelor de producție. În feudalism avem o colectivizare a pământului și a muncii. Nu decide muncitorul cui să-și vândă munca. Munca nu e o marfă, ci e proprietatea castelor dominante. Apoi, în capitalism oricine poate cumpăra pământ, indiferent de castă, că e șerb sau nu[29].

Mai avem feudalism azi? Răspunsul este că da. Oamenii pot deține proprietate, însă aceasta e reglementată de stat și taxată suficient pentru a avea sentimentul că ești chiriaș. Relația de vasalitate reapare sub alte forme. Stânga vede un stat extins drept o chestie fresh, nu ca pe o chestiune medievală[30]. Pentru unii UE seamănă foarte bine cu sistemul feudal. Aceasta respinge forța individul și a comunității în favoarea unui stat hipercentralizat[31]. Comuniștilor chinezi le-au folosit relațiile feudale anterioare. Acestea erau compatibile au autoritarismul comuniștilor și sistemul lor ierarhizat[32]. La fel s-a speculat despre comuniștii ruși, că au primit la cheie ierarhia țaristă anterioară. Așadar pentru identificarea feudalismului ca socialism contează controlul individului de către colectivitate. Contează mijloacele coercitive folosite, nu scopurile. Feudalul rămâne socialism pentru că are control coercitiv exclusiv asupra muncii și pământului. Eticheta rămâne și dacă feudalul era ecologist și anti-fracking.

 

Bibliografie

[1] Stromberg, Joseph R. 1999, Tensions in Early American Political Thought:

https://www.libertarianism.org/publications/essays/tensions-early-american-political-thought, accesat 20.10.2017.

[2] Acemoglu, Daron; Robinson, James A. 2012, Why nations fail : the origins of power, prosperity, and poverty, Crown Publishing Group, New York, p.110.

[3] Mason, Paul. 2014. What Shakespeare taught me about Marxism:

https://www.theguardian.com/commentisfree/2014/nov/02/sharkespeare-marxism-feudalism-capitalism, accesat 25.10.2017.

[4] Porter, Will. 2014, Conscription, History, and Why It Matters:

https://www.antiwar.com/blog/2014/11/11/conscription-history-and-why-it-matters/, accesat 19.10.2017.

[5] Carson, Clarence. 1967, Policy Statism Property Rights Mercantilism. The New Feudalism

https://fee.org/articles/the-new-feudalism/, accesat 10.10.2017.

[6] Wilsey, John, 2017. Reading ‘Democracy in America’ (Part 3): Tocqueville’s feudal assumptions:

http://blog.acton.org/archives/96937-reading-democracy-in-america-part-3-tocquevilles-feudal-assumptions.html, accesat 18.10.2017.

[7] Winder, George. 1960, The Centuries of Communism:

https://fee.org/articles/the-centuries-of-communism/, accesat 10.10.2017.

[8] Bradley, Robert L. JR.; Donway, Roger. 2010, Capitalism, Socialism, and “the Middle Way” A Taxonomy, vol. 15, nr.1, p.78:

http://www.independent.org/pdf/tir/tir_15_01_5_bradley.pdf, accesat 22.10.2017.

[9] Rothbard, Murray N. Mercantilism, Merchants, and ‘Class Conflict’:

https://www.lewrockwell.com/1970/01/murray-n-rothbard/big-government-big-business/, accesat 11.10.2017.

[10] The Road from Serfdom…to Corporatism

https://www.libertarianism.org/media/liberty-chronicles/road-serfdomto-corporatism, accesat 20.10.2017.

[11] Sunde, Joseph. 2016, The New Aristocrats: ‘Conspicuous Authenticity’ in the Free Society:

http://blog.acton.org/archives/85361-the-new-aristocrats-conspicuous-authenticity-in-the-free-society.html, accesat 18.10.2017.

[12] Pajser, 2014 comment la Carden, Art. 2014, Intolerant Socialism:

http://econlog.econlib.org/archives/2014/07/intolerant_soci.html, accesat 12.10.2017.

[13] Rothbard, Murray N. 2006, An Austrian Perspective on the History of Economic Thought Volume II, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, p.381:

https://mises.org/sites/default/files/Austrian%20Perspective%20on%20the%20History%20of%20Economic%20Thought_Vol_2_2.pdf, accesat 15.10.2017.

[14] Kesler, Charles.

http://media.hoover.org/sites/default/files/documents/uk_kesler_transcript.pdf, accesat 14.10.2017.

[15] Carson, Clarence. 1967, op.cit.

[16] Rothbard, Murray N. 2006, op.cit, p.381.

[17] Carson, Clarence. 1967, op.cit.

[18] Feudalism:

https://www.marxists.org/romana/dictionar/f/Feudalism.htm, accesat 26.10.2017.

[19] McMaken, Ryan. 2015, How Governments Keep You (and Your Money) From Leaving:

https://www.lewrockwell.com/2015/06/ryan-mcmaken/thinking-of-leaving/, accesat 12.10.2017.

[20] Rothbard, Murray N. 2007, When Is a Land Title Criminal?:

https://mises.org/library/when-land-title-criminal, accesat 15.10.2017.

[21] Hoppe, Hans-Hermann. 2017, Marxist and Austrian Class Analysis:

https://www.lewrockwell.com/2017/09/hans-hermann-hoppe/class-analysis/, accesat 12.10.2017.

[22] Robert Charles Lee, Printbroker, financial printer, non-practising lawyer, 2016

Originally Answered: What is the difference between a serf and a slave?

https://www.quora.com/What-is-the-difference-between-serfs-and-slaves, accesat 01.11.2017.

[23] Gwydion Madawc Williams, Read a lot about it, the various ancient and modern forms, Answered Aug 22, 2016: Originally Answered: What is the difference between a serf and a slave?

https://www.quora.com/What-is-the-difference-between-serfs-and-slaves, accesat 01.11.2017.

[24] Acemoglu, Daron; Robinson, James A. 2012, op.cit., p.192.

[25] Mises, Ludwig von. 2008, The Anti-Capitalistic Mentality, The Ludwig von Mises Institute, Auburn, Alabama, pp.5-6.

[26] Reisman, George. 1998, Capitalism. A Treatise on Economics, Jameson Books, Illinois, p.147.

[27] Mises, Ludwig von. 2008, op.cit., p.6.

[28] Ibidem, p.11.

[29] Reisman, George. 1998, op.cit., p.318.

[30] Lauren R.  2014, Comment la http://www.aei.org/publication/how-high-should-tax-rates-go-obama-i-dont-have-a-particular-number-in-mind/, accesat 17.10.2017.

[31] Vazsonyi, Balint. 2003, Looking for Allies: Magnet and Wedge in Western Civilization

http://www.heritage.org/europe/report/looking-allies-magnet-and-wedge-western-civilization, accesat 14.10.2017.

[32] Richardson, Lloyd Macauley. 2001, China, Taken Personally:

https://www.hoover.org/research/china-taken-personally, accesat 13.10.2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

184 Shares
Share184
Tweet
Share
+1