Luni a avut loc întâlnirea conducerii PSD pentru analiza potențialilor prezidențiabili ai partidului în perspectiva viitoarelor alegeri. A fost o scanare anevoioasă, dar care a scos în față câteva opțiuni plauzibile.
Un nume scos pe tapet a fost cel al lui Karl Marx. Acesta are avantajul că împărtășește valorile socialiste, dar au existat rezerve privind statutul său ontologic. Acesta n-ar fi potrivit de președinte, fie și pentru o țară fost-comunistă, pentru că nu mai este în viață. Ciolacu a contrat tăios astfel de rețineri punctând că nu ar fi prima oară când un partid de stânga câștigă alegerile cu ajutorul persoanelor decedate.
Următoarea opțiune poate fi unul dintre intelectualii lui Băsescu. Varianta n-ar fi neapărat rea, având în vedere opțiunea lor intelectuală de stânga, ancorarea lor în socialismele UE, însă aceștia n-ar fi suficient de moderați, a fost de acord majoritatea liderilor PSD, referindu-se la puseurile lor totalitare din pandemie.
O altă opțiune ar ține de doctorii care nu sunt doctori, adică de intelectualii care au o flexibilitate crescută în materie de creație științifică. Avantajul lor e accelerarea reformelor prin importul de bune practici. Imiți mai repede o țară ca afară cu plagiatori ca Ciucă sau Bode.
O variantă ar putea fi și Geoană. Acesta însă mixează uneori politicul și elementele personale, existând momente de euforie electorală în care acesta a invocat numele soției. În plus, profilul externist al acestuia nu cadrează cu practica partidului de câștigare a alegerilor cu zahăr și ulei.
Un posibil candidat ar putea fi și actualul președinte al PSD, Marcel Ciolacu. În felul acesta se continuă tradiția PSD în care președintele partidului este și candidat la prezidențiale. Rezerva președintelui PSD a fost însă faptul că nu este intelectual pentru că nu înțelege lucruri ce țin de economia elementară. „Dacă aș înțelege curba Laffer, potrivit căreia crești încasările la buget prin taxe mici, n-aș mai insista atât cu taxarea progresivă”, s-a scuzat Ciolacu.
