Consumerismul

0
3353
Consumerism

 

Obiecția consumerismului e o idee mai nouă în raport cu abundența materială promisă inițial de socialism[1]. Superioritatea socialismului la începuturi era că oferă mai multe bunuri de consum decât capitalismul. Acum problema capitalismului e că duce la consumerism. Pentru critici, consumerismul este un consum material excesiv. Consumerismul înseamnă să cumperi mai mult decât ai nevoie[2]. Sistemul capitalist este lacom și materialist[3]. Prin contrast, socialismul propune un consum superior față de consumul material meschin turbo-capitalist.

Acestui consum consumerist, materialist îi sunt opuse, în genere, 3 tipuri de consum:

-un consum altruist, când ajut pe cineva;

-un consum naturist, ecologist; aici consumerismului îi este opus postmaterialismul, întoarcerea la natură, accentul pe valorile ecologice, nu pe cele economice;

-un consum estetic, cultural. Una e să cumpăr niște portocale în plus, altceva să citesc Pamuk. De acest consum cultural țin subvenționarea artelor, educației etc.

Conflictul general este între societatea de consum capitalistă versus societatea socialistă a aspirațiilor mai înalte.

Un consum material excesiv n-ar fi bun pentru că reduce un consum superior. De exemplu, acesta lasă mai puține resurse pentru săraci, pentru acțiuni altruiste. Bernie Sanders spune că „nu ai nevoie de 23 de deodorante sau 18 perechi diferite de adidași când copii mor de foame în această țară”[4].

Nevoile consumeriste sunt fake:

– pentru că sunt create artificial prin publicitate,

-în raport cu nevoi mai autentice precum un consum altruist sau o întoarcere la natură.

Pentru John Kenneth Galbraith în „The Affluent Society” consumatorul nu este decât o marionetă a producătorului[5]. Alegerile nu sunt libere pentru că au fost influențate de marketing[6]. Alergi orb la supermarket, fără niciun discernământ, și cumperi ce ai văzut la televizor.

În plus, alegerile între bunurile materiale maschează alegerile mai importante între sisteme politice. De exemplu, pentru filosoful marxist Herbert Marcuse o alegere între Cola și Pepsi este o alegere falsă orchestrată de capitaliști pentru a distrage atenția de la alegerea mai importantă între alegerea a două sisteme, sistemul „sclaviei salariale”(capitalism) și socialism[7].

Nemulțumirea față de consumerism nu e legată de profit, de critica lăcomiei oamenilor de afaceri, ci de consum. Prin urmare, are o bătaie mai lungă, atinge mai mulți oameni decât detestatul 1%. Consumerismul este și despre lăcomia oamenilor simpli, fiind astfel un blam mai democratic. Însă dacă oamenii obișnuiți sunt doar prizonierii corporațiilor, de vină ar fi tot 1%.

Un răspuns la această critică a nevoilor artificiale este: dacă nevoile sunt create pur și simplu prin publicitate, de ce mai pierd firmele timpul cu cercetări de piață sau cu grija falimentului[8]? De ce nu creez pur și simplu cererea prin publicitate?

O critică a consumerismului poate fi indusă artificial, creată de stat prin sistemul de educație sau programe de conștientizare?

Cum îți dai seama că ești consumerist? Prea mult sau prea puțin sunt judecăți de valoare. Un cetățean precum Bernie Sanders, care este și un simbol al luptei anticonsumerism, are 3 case. Este sau nu consumerist? Se poate construi convențional un criteriu intersubiectiv potrivit căruia cineva devine consumerist de la 4 case în sus. Apoi e plauzibil că Sanders și-a cumpărat 3 case pentru că avea nevoie de ele. Cine determină, dacă nu individul însuși, ce nivel de prosperitate materială este cel mai bun pentru el?[9]. Nu în ultimul rând, e ok să fie alături de săraci doar cu gândul, nu și cu banii proprii, pentru că socialismul modern înseamnă și o trecere spre post-materialism.

Consumul superior poate fi consumerist? E posibil să fiu prea altruist, să citesc prea multă literatură rusă sau să consum prea multe roșii ecologice? Probabil calitatea bate cantitatea în caz de conflict, pentru criticii consumerismului. Consumul superior, autentic poate fi oricât de mare. Consumul material, turbo-liberal e meschin, problematic.

Alternativa la consumerism este întoarcerea la natură[10]. Avem un conflict între natură și societate, societatea fiind ceva de plastic. Fostele țări comuniste au mai trecut prin postmaterialism dacă ne gândim la aprovizionarea curentă din alimentările lor. Cu toate acestea personalități din aceste țări n-au ezitat să critice consumerismul. De exemplu, Vaclav Havel avertiza asupra „dictaturii stupefiante a consumerismului”[11]. La fel, marele Aleksandr Soljenițîn, ajuns în SUA în 1974, critica nu doar comunismul, ci și consumerismul capitalist[12]. Similar, papa Ioan Paul al II-lea în enciclicele Sollicitudo Rei Socialis și Centesimus Annus reproșează consumerismului superficialitatea sa[13], atașamentul față de bunurile materiale.

Pe de altă parte este adevărat că furăciunile din programele socialiste sunt o întoarcere la natură, la junglă, chiar dacă nu reușești să recreezi prin politici publice peisajele naturale de demult. Preferințele socialiste nu sunt simple recomandări, ci obligații pentru a face anumite acțiuni. Oamenii încearcă să-și forțeze semenii să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face[14]. Mijloacele propuse sunt coercitive[15].

Cât privește arta, oferta de consum artistic a crescut în capitalism, că vorbim de filme, cărți, conferințe etc[16]. Aici se poate răspunde că, în ciuda acestei creșteri a ofertei, nu se mai ascultă mai mult Bach decât Britney Spears. Însă în această obiecție avem mai degrabă un elitism non-revoluționar netrendy.

 

Bibliografie:

[1] O’Neill, Ben. 2007, Does Capitalism Make Us More Materialistic?

https://mises.org/library/does-capitalism-make-us-more-materialistic, accesat 11.05.2017.

[2] Hunter, Brittany. 2017, Consumerism: A Love Story:

https://fee.org/articles/consumerism-a-love-story/, accesat 13.05.2017.

[3] O’Neill, Ben. 2007, op.cit.

[4] Tanner, Michael D. COMMENTARY. 2015, Who Would Not Favor Economic Growth?

https://www.cato.org/publications/commentary/who-would-not-favor-economic-growth, accesat 14.05.2017.

[5] McGath, Gary. 1981, The Anti-Consumer Lobby

https://fee.org/articles/the-anti-consumer-lobby/, accesat 13.05.2017.

[6] Callahan, Gene. 2007, Athletes’ Salaries Too High? Sports Fans, Blame Yourselves

https://fee.org/articles/athletes-salaries-too-high-sports-fans-blame-yourselves/, accesat 13.05.2017.

[7] Stark, Andrew. 2001, Pizza Hut, Domino’s, and the Public Schools

http://www.hoover.org/research/pizza-hut-dominos-and-public-schools, accesat 15.05.2017.

[8] Rothbard, Murray N. 2012, The Fallacy of the „Public Sector”:

https://mises.org/library/fallacy-public-sector, accesat 17.05.2017.

[9] Bernstein, Andrew. 2016, Why we should celebrate capitalism and consumerism, at Christmas and all year

http://www.learnliberty.org/blog/why-we-should-celebrate-capitalism-and-consumerism-at-christmas-and-all-year/, accesat 16.05.206.

[10] Rockwell Jr., Llewellyn H. 2006, In Defense of Consumerism:

https://mises.org/library/defense-consumerism, accesat 11.05.2017.

[11] Raico, Ralph. 2010, Liberation from the Parasite State:

https://mises.org/library/liberation-parasite-state, accesat 12.05.2017.

[12] Boaz, David. 2008, Alexander Solzhenitsyn, R.I.P.

https://www.cato.org/blog/alexander-solzhenitsyn-rip, accesat 14.05.2017.

[13] Abela, Andrew V.  2010, Is consumerism harmful?:

https://acton.org/pub/religion-liberty/volume-17-number-3/consumerism-harmful, accesat 15.05.2017.

[14] Anderson, William L. 2004, Does Wal-Mart Destroy Communities?:

https://mises.org/library/does-wal-mart-destroy-communities, accesat 11.05.2017.

[15] Machan, Tibor R. 2000, Consumerism: A Defense:

https://mises.org/library/consumerism-defense, accesat 11.05.2017.

[16] Bernstein, Andrew. 2016, op.cit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.