În toți acești ani pensiile speciale au fost demonizate în fel și chip. Acestea privilegiază o clasă de cetățeni pe seama altora afectând astfel echitatea sistemului național de pensii. Există însă o serie de merite ale acestor tipuri de beneficii, merite care fac așa-zisele efecte negative să pălească.
Pensiile speciale înnoiesc administrația. Acestea scot la pensie persoanele vârstnice iar locul lor e luat de tineri onești și competenți și în felul acesta se ajunge la o administrație mai performantă. Fără sumele mari de bani reprezentate de pensiile speciale, seniorii din administrație nu ar renunța să facă bine, binele public.
Pensiile speciale creează diversitate. Nu mai avem o clasă omogenă de pensionari, ci mai multe categorii, unii cu pensii mici, alții cu pensii medii și alții cu pensii nesimțite. Tot de valoarea diversității ține faptul că unii pensionari speciali sunt tineri.
Pensiile speciale stimulează hărnicia contribuabililor. Este nevoie de muncă serioasă pentru a plăti aceste pensii. Dacă omul se actualizează prin muncă, dacă munca este chemare, pensiile speciale ajută contribuabilul să se împlinească, să trăiască în armonie cu sine, le sprijină împlinirea sufletească.
Pensiile speciale îmbunătățesc colectarea. Impozitarea acestor pensii astronomice crește veniturile bugetare. Mai multe pensii speciale înseamnă mai multe venituri la buget.
Pensiile speciale cresc economia. Acestea sporesc producția privată prin efectul de multiplicare generat de cheltuirea lor în economie. Cu cât acestea sunt mai mari, cu atât crește producția privată, în așa fel încât cresc salariile și scad prețurile. Pensiile speciale înseamnă un trai mai bun pentru majoritatea cetățenilor, nu doar pentru recipienții acestor pensii nesimțite.
