25 de expresii etatiste şi cum să le respingi

0
3274

Am găsit un articol foarte bun despre 25 de expresii pe care propaganda etatistă le-a înrădăcinat adânc în mentalul colectiv şi cred că este foarte important să le respingem şi să repetăm asta cât de des posibil. Articolul original a fost scris de Matthew Reece şi publicat pe pagina sa de pe liberty.me.

 

În discursul etatiştilor, există un grup de expresii dintre care cel puţin câteva sunt prezente în aproape toate argumentele. Deşi asta nu reprezintă o listă exhaustivă  a acestui grup de expresii, ea conţine 25 dintre cele mai folosite expresii pe care etatiştii le folosesc în discursurile lor. Cum propaganda tinde să fie repetitivă, unele dintre aceste expresii conţin aceleaşi erori logice şi, drept urmare, vor avea aceeaşi refutare. Drept urmare, expresiile sunt ordonate astfel încât refutările anterioare să se aplice şi la expresii ulterioare.

1. „Guvernul nostru”

„Al nostru” este forma posesivă a „noi”. Această expresie presupune că un colectiv există şi are [în] proprietate guvernul, care este un alt colectiv. A exista înseamnă să aibe o formă particulară, concretă, în realitatea fizică. Să  spui că obiecte abstracte există  înseamnă să întrebi unde există, întrebare la care nu există niciun răspuns deoarece nu există nicio entitate observabilă empiric. Să spui că [aceste] colective există înseamnă să întrebi ce formă fizică au, deoarece toate formele fizice sunt ocupate de către indivizii care spun că fac parte din respectivul colectiv. Astfel, nu există niciun „noi”; exişti doar tu, eu, şi toate celelalte persoane individuale. În aceeaşi ordine de idei, guvernul nu există; fiecare persoană, fiecare clădire, fiecare armă etc. există. Drept urmare, expresia „guvernul nostru” este lipsită de sens. Adiţional, să deţii ceva în proprietate înseamnă să ai control exclusiv asupra lui. O parte a acestui drept e dreptul de a distruge fizic ce deţii în proprietate. Cum guvernele folosesc forţa pentru a opri cetăţenii să distrugă fizic statul, cetăţenii nu sunt proprietarii de facto ai guvernului.

2.  „Noi suntem guvernul”

Această frază confundă societatea cu guvernul, ceea ce reprezintă o eroare la fel de serioasă ca a confunda întregul corp uman cu o tumoare malignă care creşte în interiorul acelui corp.

3. „Contractul social”

Un contract valid trebuie să fie prezentat în mod cinstit şi convenit în mod voluntar, fără constrângeri sau fraudă. Contractul social nu îndeplineşte acest standard deoarece statul va iniţia forţa împotriva oricui nu intră voluntar în acest contract. Statul nu este dizolvat automat atunci când eşuează să îţi respecte obligaţiile sale din contractul social, aşadar prezentarea este necinstită. Drept urmare, contractul social nu poate fi considerat un contract legitim.

4. „Liderul nostru”

În cazul statului nu vorbim de orice fel de lider, ci de un conducător. Nimeni nu deţine [în proprietate] conducătorul, şi conducătorul susţine în mod fals că îi deţine [în proprietate] pe cei conduşi, deoarece conducătorul revendică un drept de control exclusiv asupra conduşilor şi nu are nicio bază apărabilă logic pentru a face asta. Astfel, liderul nu este „al nostru”.

5. „Liderul lumii libere”

„Lumea liberă” nu există; fiecare persoană individuală există. Din nou, vorbim de conducători nu de toate tipurile de lideri. Oamenii liberi nu au conducători; ei se conduc singuri.

6. „Nu trebuie să îţi placă liderii noştrii, dar trebuie să îi respecţi”

Respectul al trebui să fie un răspuns la o virtute. Ordonarea iniţierii forţei asupra oamenilor pentru a-i controla nu este un comportament virtuos, drept urmare nu este vrednic de respect.

7. „Nu trebuie să îţi placă preşedintele, dar ar trebui să respecţi biroul preşedinţiei”

Biroul preşedinţiei, ca orice altă parte a guvernului, este o instituţie criminală. Criminalitate violentă nu este vrednică de respect.

8. „Armata noastră”

Dacă armata ar fi „a noastră”, atunci „noi” ar trebui să putem exercita control exclusiv asupra ei. Dar „noi” nu putem nici să comandăm armata nici nu avem libertatea de a o distruge. Deci, nu este „a noastră”; este o unealtă a clasei conducătoare folosită pentru a face foarte dificil pentru cetăţeni să răstoarne violent guvernul, să ofere o ultimă linie de apărare pentru stat sub forma legii marţiale dacă cetăţenii reuşesc să răstoarne violent guvernul şi reprezintă un descurajant pentru alţi conducători din altă parte a lumii care ar vrea să cucerească statul şi să captureze plătitorii de taxe pentru ei înşişi.

9. „Noi trebuie să facem lumea sigură pentru democraţie”

Democraţia reprezintă doi lupi şi o oaie care votează cine este mâncat. Acest tip de comportament nu ar trebui să i se ofere siguranţă; ar trebui să fie făcut periculos dându-i oaiei mijloacele de a rezista lupilor. Unii vor spune că asta face o republică constituţională, dar asta este fals. O republică constituţională reprezintă trei lupi şi o oaie care votează pe un reprezentativ dintre ei care să decidă cine este mâncat. Să susţii că stabilirea unei republici constituţionale contracarează efectele negative ale democraţiei este să susţii că făcând o prăjitură de ciocolată cu două straturi, cineva o poate transofrma în mod magic în ceva care nu e ciocolată.

10. „Nu trebuie să îţi placă ce face poliţia/armata, dar ar trebui să îi susţii”

Din nou, respectul ar trebui să fie o reacţie la o virtute. La fel cum ordonarea iniţierii forţei împotriva oamenilor pentru a-i controla nu este un comportament virtuos, la fel executarea acelor ordine nu este virtuos. Drept urmare, nu este un comportament vrednic de respect.

11. „Patria/Naţiunea noastră”

Cum doar indivizii sunt capabili de acţiune, doar indivizii pot deţine în mod just proprietate. Nu există proprietate publică; există doar proprietate deţinută în mod privat şi proprietate care a fost furată sau cu care au interacţionat agenţi ai statului. Astfel, nu există nicio patrie sau naţiune deoarece acestea necesită proprietate comună.

12. „Apărare/siguranţă naţională”

Nu există siguranţă naţională în afara securităţii fiecărui individ deoarece nu există o naţiune în afara fiecărei persoane individuale.

13. „Este legea”

Într-o societate etatistă, legile reprezintă o colecţie de opinii scrisă de sociopaţi care au reuşit fie să câştige concursuri de popularitate fie să îşi omoare competitori şi sunt aplicate sub ameninţarea armatei de bătăuşi în costume. Implicaţia expresiei „aşa este legea” este că această stare de fapt este atât necesară cât şi potrivită, în loc să fie în mod inerent ilogică şi imorală. De asemenea este implicat faptul că legea este cumva sacrosantă şi imutabilă, ceea ce este evident fals deoarece sociopaţii de care am vorbit mai devreme o schimbă destul de des şi încalcă în mod curent legile pe care le fac pentru toţi ceilalţi.

14. „Votul este vocea ta în guvern”

Această afirmaţie presupune că nu există fraudă la voturi, că voturile sunt numărate corect, că rezultatul votului nu poate fi modificat de curţi de justiţie şi că politicienii vor face ceea ce le spun votanţii. Fiecare dintre aceste presupuneri are, în cel mai bun caz, o sarcină a probei neîmplinită şi este demonstrabil falsă în mai multe situaţii.

15. „Votul este o datorie civică”

O datorie legitimă poate să vină doar ca urmare a unui drept sau contract legitim. Nu există un asemenea drept sau contract care să creeze o asemenea datorie. În plus, nu poate eixsta o datorie legitimă de a face un act imoral. Votul este imoral deoarece ajută la impunerea de conducători violenţi asupra oamenilor paşnici şi dă aparenţa de legitimitate unor instituţii care nu merită aşa ceva.

16. „Dacă nu votezi, nu ai niciun drept să te plângi”

Asta este fix pe dos. Oamenii care nu votează sunt singurii oameni care au dreptul să se plângă. Cei care votează pentru oamenii care câştigă alegeri aprobă politicienii şi slujitorii acestora care se vor antrena în activităţi sub aprobarea legii care ar fi pedepsite drept crime dacă tu sau eu le-am face. Cei care votează pentru oameni care pierd alegeri nu sunt responsabili direcţie pentru crimele agenţilor statului în aceeaşi măsură, dar participarea la sistem ajută la crearea de legitimitate pentru ceva care este în mod inerent ilegitim.

17. „Bunul public/binele societăţii”

Societatea, sau „publicul” nu există. Fiecare persoană individuală există. Drept urmare, nu există aşa binele public sau binele societăţii. Există doar ceea ce este bun pentru fiecare persoană individuală.

18. „Pentru copii”

Cei care exercită putearea statului supun copii la îndoctrinare forţată care îi lasă cu puţine aptitudini marketabile şi restricţionează posibilitatea gardienilor potriviţi să servească drept părinţii lor. Nu le pasă de copii mai mult decât un mijloc de a-i umili şi învinovăţii pe oameni să dea şi mai multă libertate şi proprietate către stat.

19. „Guvernul/statul este necesar”

Aceasta este o afirmaţie pozitivă care poartă o sarcină a probei. În sine, această propoziţie este afirmată fără logică sau dovezi deci poate fi respinsă fără logică sau dovezi.

20. „Anarhia este haos”

Cuvântul „anarhie” vine din grecescul αναρχος, care înseamnă „fără conducători” sau, mai exact, „fără început în a lua puterea”. Nu înseamnă absenţa ordinii, regulilor sau structurii. Statul, pe de altă partea, este haos plus organizare.

21. „Taxele sunt preţul plătit pentru o societate civilizată”

Asta este complet greşit. Taxele sunt preţul plătit pentru eşecul de a crea o societate civilizată bazată pe soluţii voluntare, iar nivelul taxării corespunde nivelului de eşec.

22. „Plătitul taxelor este o datorie civică”

Taxarea/impozitarea este imorală deoarece încalcă principiul non-agresiunii, drepturile de proprietate privată şi libertatea de asociere. Nu poate exista o datorie legitimă să te conformezi cu imoralitatea.

23. „Ne suntem datori nouă”

Asta ar face pe cineva atât creditor cât şi debitor în aceeaşi tranzacţie. Asta e o contradicţie, drept urmare e fals.

24. „Îi vom trage la răspundere”

Asta este contrar naturii statului. Aparatul de stat permite anumitor oameni să face ceea ce în mod obişnuit este interzis pentru oricine altcineva. Astfel, obiectivul e să evite responsabilitatea pentru comiterea crimelor. Evitarea responsabilităţii este exact opusul tragerii la răspundere.

25. „Cine va construi drumurile?”

Dacă vom elibera sclavii, cine va culege bumbacul? Nu contează. Ce contează e că sclavia este moral neapărabilă. Aşa este şi cu statul şi cine va oferi servicii în lipsta lui. De asemenea, nu este necesar să ştii răspunsul corect la o întrebare astfel încât să ştii că un anumit răspuns este incorect. Şi cine va construi lagărele de concentrare? Statul oferă de asemenea servicii intolerabile care aproape sigur nu ar apărea în lipsa lui.

 

La ultima întrebare un alt posibil răspuns poate fi găsit în acest articol scris de Lucian Vâlsan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.