Vaccinarea anti-COVID este obligatorie

0
522

Una din ideile insuficient punctate acum (2021, toamna) este că vaccinarea contra virusului care provoacă COVID este obligatorie. De regulă, se spune vaccinarea nu este obligatorie şi cutare restricţii sunt un imbold pentru a creşte numărul de vaccinări. Restricţiile sunt decuplate şi poartă numele inocent de „politici de sănătate publică”. Similar am putea vorbi despre măsurile comuniste (crimă & furt) ca fiind „politici de reducere a inechităţii”.

În realitate, aceste restricţii confirmă rolul obligatoriu al vaccinării, caracterul ei coercitiv. Despre ce e coerciţia în genere? Este despre sancţiuni, despre ameninţarea cu iniţierea violenţei dacă nu fac cutare acţiune. Dacă nu mă vaccinez, mi se întâmplă tot felul de privări de libertate. Una e că sunt arestat la domiciliu între 22.00 şi 5.00, alta că nu pot cumpăra din anumite magazine, că nu mă pot angaja, înfometarea etc. Care e diferenţa între aceste sancţiuni şi sancţiunea amenzii din cazul vaccinării obligatorii, unde se vede mult mai uşor că este obligatorie? Niciuna. Prin contrast, o acţiune voluntară nu are astfel de sancţiuni. De exemplu, dacă nu cumpăr măsline din Lidl nu mi se întâmplă nimic.

Vaccinarea obligatorie seamănă cu taxarea sau cu situaţii de tipul „banii sau viaţa!”. Şi aici n-avem o iniţiere directă a violenţei, statul sau hoţul nu-mi fură banii direct, ci avem o ameninţare cu folosirea ei, adică este vorba de coerciţie. Dacă nu plătesc taxele am sancţiuni ca amenda, închisoarea, dacă nu dau banii unui hoţ există riscul iminent să mă lovească sau omoare. La fel se întâmplă şi în cazul unui viol în care agresorul nu loveşte victima, ci doar ameninţă cu iniţierea lovirii pentru a obţine cooperarea ei. Iniţierea directă a violenţei în cazul vaccinării ar fi avut loc dacă unui om i se injectează vaccinul forţat direct, fără alte discuţii şi ameninţări. Îl ţin doi poliţişti şi îl injectează o asistentă. Situaţia noastră de acum e una de coerciţie, de ameninţare că păţeşti ceva dacă nu te vaccinezi. Morala e că intelectualii români nu trebuie să mai ceară obligativitatea vaccinării pentru că ea există deja. Eventual pot avea în vedere sancţiuni suplimentare ca muzica dată la maxim în apropierea unui nevaccinat, bice la tălpi, smulgerea dinţilor, înecarea simulată etc.

Costel Stăvărache este cercetător asociat Centrului pentru Dezvoltare și Analiză Instituțională (CADI), absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București și doctor în științe politice, SNSPA.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here