Un membru al grupului Romanian Libertarians a pus o întrebare foarte bună: Poate fi socialismul implementat dacă deciziile ar fi luate de o inteligență artificală și nu de birocrați?
Este o problemă pe care mulți socialiști o deplâng: ”socialismul este bun, dar nu a fost implementat de oamenii potriviți. Dacă am mai încerca încă o dată, dar folosind oamenii potriviți sau un calculator, atunci ar reuși.”
Sunt mai multe contraargumente care pot fi aduse ideii de mai sus. Cel mai facil este „dacă socialismul e atât de bun, de ce nimeni nu a reușit să îl implementeze până acum și toate încercările s-au terminat cu sărăcie, mizerie și omorârea celor care nu erau de acord cu sistemul?”.
Și mai puternic este răspunsul pe care l-a dat Școala Austriacă de economie, care arată imposibilitatea calcului economic în regim socialist. Răspunsul pe care l-am postat pe grupul de Facebook la întrebarea inițială este reprodus mai jos, ca să nu se piardă în negura facebook-ului:
„Răspunsul scurt e NU. Răspunsul pe lung este dat pe Mises în cartea „Calculul economic în societatea socialistă”.
Ce spune el de fapt: în lipsa prețurilor de piață care se formează atunci când oamenii au proprietate asupra factorilor de producție și asupra bunurilor finale este imposibil de alocat resursele într-un mod rațional. Ce poți face e să aloci resursele într-un mod discreționar, dar asta duce implicit la risipă și resurse distruse.
Un exemplu care îmi place să îl dau este cel cu podul: toată lumea știe că este nevoie de un pot peste o apă care să unească două mari localități. Toți sunt de acord să plătească pentru pod și nimeni nu neagă necesitatea acestuia. Dpdv tehnic podul respectiv poate fi realizat folosind variate metode de construcție: de la pod de lemn, la pod de piatră, de metal, de aliaje, hobanat sau suspendat, din titaniu care rezistă în timp și nu se corodează. De unde poți știi care este varianta optimă de alocare a resurselor?
Într-un sistem de piață răspunsul se obține destul de simplu: calculezi profitabilitatea. Chiar dacă podul de titan ar ține cel mai mult timp și ar fi cel mai bun, e posibil ca alți oameni să aibe nevoie mai urgente care să fie satisfăcute de respectivul material și sunt dispuși să ofere un preț mai mare pentru acel lucru. Uitându-te la structura de prețuri din perspectiva unui antreprenor aflii care sunt cele mai urgente nevoi ale oamenilor și îți dai seama ce resurse poți folosi pentru construirea podului.
Și pe lângă această funcție de alegere a materialelor de construcție pentru un anumit proiect, structura de prețuri și mai ales rata profitabilității spune antreprenorilor ce anume să construiască. Dacă profitul pe care un antreprenor îl face vânzând pâine este foarte mare, asta înseamnă că oamenii își doresc foarte mult pâinea dar nu există suficientă pâine la vânzare pentru a satisface toate nevoile. Văzând această rată a profitabilității foarte mare, alți antreprenori se apucă să facă și ei pâine pentru a obține și ei profit. Dar creșterea ofertei și necesitatea asigurării unui loc în piață va duce prețul în jos.
Mai există și problema informației, ridicată de Hayek, care spune că este imposibil de cunoscut și gestionat informația în mod centralizat, deoarece prin natura ei este descentralizată și în posesia mai multor oameni. Sistemul de prețuri permite coordonarea unor oameni care nu știu unul de altul și care nu își cunosc preferințele pentru a produce ceea ce altcineva are nevoie și e dispus să cumpere.”
Problema socialismului nu e că nu a fost implementat de oamenii potriviți. Problema lui e că și îngeri să vină să îl implementezi, tot nu are cum să funcționeze deoarece nu ai cum să calculezi economic în lipsa prețurilor de piață. Bineînțeles, argumentul de mai sus presupune că oamenii au în continuare liber arbitru și dorim să creăm un sistem care să permită cea mai bună alocare a resurselor rare. Dacă schimbi premisele și oamenii și ce își doresc ei nu mai contează, atunci da, poți implementa socialismul. Dar încercările secolului trecut au lăsat în urmă sute de milioane de morți. Și chiar și în prezent oamenii din mai multe țări suferă, mor de foame, fără asistență medicală și fără posibilitatea de a crea ceva din cauza dorinței unora de a implementa socialismul.
***
Later Edit: am mai avut o discuție pe wall-ul lui Cătălin Tenita (dacă i-am pocit numele îmi cer scuze) despre AI. Reproduc mai jos schimbul de replici:
Eu: Problema cu AI-ul care decide unde și cum să se facă un proiect au avut-o și socialiștii din totdeauna, și doar pentru că decizia o ia acum un AI asta nu înseamnă că o să poată aloca resursele în mod eficient. Imposibilitatea calcului economic și alocării raționale a resurselor a fost demonstrată de Mises la începutul secolului trecut și este principala problemă în cazul sistemelor centralizate.
Sistemul de prețuri este singurul care poate orienta deciziile antreprenorilor spre o alocare eficientă a resurselor rare, orice altă metodă va avea succes doar întâmplător, pentru că nu are acces la informația care este inerent distribuită privind preferințele indivizilor.
Catalin Lascu: o sa razi, dar rezolvam probleme de-astea intr-o veselie pe la inceputul anilor 80, in facultate …si toate erau gandite pentru rezolvare informatica…
alocarea optima a resurselor plecand de la un buget dat si un set de restrictii, e o simpla problema de programare liniara …. iar AI poate deduce ca e necesar un pod intr-un anume loc, fie din input uman, fie automat, din analiza drumului critic , si ea perfect informatizata inca din anii 70
apropos de socialism, toate astea veneau din SUA, chiar si balanta legaturilor dintre ramuri a rusului fugar Leontieff … si sunt algoritmi matematici / cibernetici care au contribuit la dezvoltarea computerelor
Eu: Păi da, pleci de la un buget dat și niște restricții. Dar care sunt restricțiile și care e bugetul. Și cum validezi că rezultatul este optim?
Prin intermediul sistemului de prețuri de pe piața liberă ai un sistem cu feedback loop foarte bun care ține cont de preferințele oamenilor, preferințe care sunt diferite de la persoană la persoană și chiar la aceeași persoană de la un moment la altul. Sistemul profitului și al pierderii e ceea ce spune antreprenorului că ceea ce face este bine sau nu.
Pe piața liberă trebuie să satisfaci o nevoie și oamenii să îți dea în mod voluntar banii pentru a cumpăra de la tine. Dacă preferințelor oamenilor se schimbă și nu te adaptezi, dai faliment. Dacă reușești să anticipezi corect preferințele viitoare ale oamenilor, atunci o să ai un profit.
Problema pe care o ridic eu referitor la folosirea AI nu e că nu poți face un algoritm care să îți dea un rezultat plecând de la niște input-uri. Problema e că nu cunoaște acele inputuri și nu le poți actualiza suficient de repede pentru a ține cont de ele în procesul de calcul.
Sistemul de prețuri interconectează actori diverși din locații diverse și le transmite informații despre preferințele subiective ale acestora. Un preț crescut la lapte într-o zonă semnifică o cerere mai mare decât oferta în acea zonă iar unii antreprenori o să dedice resurse către satisfacerea acelei nevoi, atât timp cât e profitabil.
Cum aflii care sunt preferințele indivizilor pentru a ține cont de ele? Îi întrebi? Poate nici ei nu știu ce anume preferă până nu sunt puși în fața alegerii de a da bani pentru ceva anume. Dacă mă întrebi pe mine și eu cred că ar trebui să avem plante în birou de care să avem grijă, dar nu am dat până acum bani să cumpăr așa ceva. Dacă te iei doar după declarațiile mele și nu după acțiunile mele o să fi indus în eroare.
