Pretenția libertarienilor era că, spre deosebire de alte ideologii, aceștia nu impun un stil de viață. Aceștia nu-ți interzic să-ți introduci anumite substanțe în corp sau nu te obligă să fii generos. La aceasta se poate obiecta că și libertarienii impun altora ideologia lor. Chiar dacă trecem la anarhocapitalism, vor exista oameni care resping libertarianismul. E drept să le aplic niște obligații cu care nu sunt de acord? Poate fi impus libertarianismul? Nu avem o inconsecvență în impunerea libertarianismului, libertarianismul fiind cu libertate, nu cu impuneri? Nu este impunerea principiului non-agresiunii (NAP) unor persoane care nu sunt de acord cu el o agresiune? Una este să contractez voluntar o obligație, ca atunci când merg la un club de șah și mă angajez să respect anumite reguli, altceva când mi se impune o obligație cu care nu sunt de acord. Dacă nu sunt de acord cu obligația „Să nu ucizi!” este drept ca ea să-mi fie impusă? Impunerea e aplicarea unei reguli cuiva care nu e de acord cu ea. Non-impunerea este când oamenii aderă deliberat la regulă.
Tradițional problema era rezolvată de contractualiști via contractul social. Oamenii din starea de natură încheie un contract social prin care rezultă statul și așa sunt generate obligațiile. Acestea sunt generate voluntar, oamenii sunt de acord cu ele și este legitim să le aplic aceste obligații. Ele au fost agreate în prealabil, prin urmare sunt legitime, nu sunt impuse. Singura problemă a contractului social e doar că nu s-a ținut. Oamenii n-au semnat efectiv un contract în care se obligă să plătească taxe contra bunuri și servicii publice, iar ratificarea unei constituții, atunci când a avut loc, nu s-a făcut cu unanimitate.
În libertarianism un contract cu o agenție de protecție nu rezolvă problema pentru că există oameni care nu fac acest contract și cărora, totuși, li se aplică regulile. Un hoț care nu are contract cu nimeni e pedepsit de o agenție pentru că a furat ceva. Pot avea situația unui criminal în serie care respinge pedeapsa argumentând că nu subscrie la principiul non-agresiunii. Ca atare, aplicarea sancțiunii ar fi coercitivă pentru că el nu a contractat această regulă.
La aceasta se poate răspunde că impunerea unei reguli libertariene nu este agresivă pentru că nu este o inițiere a violenței împotriva proprietății cuiva chiar dacă se aplică unor oameni care nu sunt de acord cu ea. Obligația negativă din libertarianism este prin definiție non-agresivă. Dezacordul meu cu regula nu o face agresivă. Prin contrast, obligația pozitivă tipică socialismului prescrie o acțiune agresivă. Dacă un om are dreptul pozitiv la educație, un alt om este furat pentru a-i asigura primului această educație. Orice ideologie are obligații, însă nu toate obligațiile sunt născute egal. Diferența ar fi că obligațiile libertarianismului sunt non-agresive, obligațiile etatismului, indiferent de forma lui, de la minarhism la comunism, sunt obligații pozitive. Unele sunt agresive, unele sunt non-agresive. O obligație negativă este non-agresivă chiar dacă nimeni nu este de acord cu ea.
În cazul impunerii regulii libertariene avem două situații, cea în care dizidentul nu încalcă regula și cea în care o încalcă. În primul scenariu nu i se întâmplă nimic, prin urmare, n-avem nicio folosire a violenței asupra celui care nu e de acord cu regula, nici agresivă, nici defensivă. În al doilea scenariu, cel în care încalcă regula, i se aplică o sancțiune, însă aceasta nu este o agresiune, ci o folosire defensivă, legitimă a forței. Așa se întâmplă când pedepsesc un hoț. Așadar libertarianismul limitează libertatea de a comite agresiuni. Însă aplicarea sancțiunii nu încalcă principiul non-agresiunii. Impunerea libertarianismului nu este agresivă.
Poziția lui Rothbard pe subiect pare ambiguă. Pe de o parte, Rothbard îl critică pe James Buchanan pe ideea că hoțul nu vrea legi împotriva furtului. Buchanan spunea că și hoțul va fi pro legile anti furt la nivelul facerii constituției pentru că nici el nu vrea să fie furat. De aici s-ar putea deduce că Rothbard nu are o problemă cu aplicarea unor reguli de tipul „Să nu furi” unui hoț. Pe de altă parte, Rothbard spune că nu poți impune libertarianismul din exterior unei societăți. Fiecare comunitate trebuie să-și aleagă singură regulile jocului. E ca și cum aș intra la cineva în casă și stabilesc regulile de acolo. Care ar fi diferența dintre cele două scenarii? Diferența ar fi că prima e o societate libertariană, a doua, nu. În mod normal, cele două impuneri trebuie să meargă împreună. Dacă am voie să impun libertarianismul unui hoț, atunci am voie să-l impun și unei societăți non-libertariene. Dacă n-am voie să impun libertarianismul unui hoț, n-am voie nici să-l impun unei societăți non-libertariene. Poate poziția lui Rothbard ține de sensibilitățile sale contra intervenționismului extern american.
Apoi discuțiile privind acceptabilitatea într-o comunitate a libertarianismului au un rol pur strategic sau țin de utilitate, și nu de dreptate, de caracterul agresiv sau non-agresiv al regulii. E clar că instituțiile libertariene vor fi mai aplicabile și mai stabile într-o comunitate unde sunt susținute de 80% din populație decât într-una unde sunt susținute de 50%. Însă acceptabilitatea nu e sursa legitimității principiului așa cum în știință acceptabilitatea nu e sursa adevărului. Sursa adevărului este corespondența cu faptele. În libertarianism sursa legitimității este principiul non-agresiunii. Dreptatea regulilor libertariene nu rezultă din numărul susținătorilor, ci din acordul cu principiul. Regula este dreaptă pentru că este compatibilă cu principiul non-agresiunii, nu pentru că e susținută de o majoritate. Regula „Să nu furi!” este validă chiar dacă am avea o majoritate hoață, care votează regula opusă, sau chiar dacă nimeni nu e de acord cu ea. Obligațiile libertariene sunt valide indiferent de acceptarea lor. În acest sens spunem că drepturile sunt naturale. Oamenii le au indiferent dacă nu sunt recunoscute. Recunoașterea lor are cel mult o importanță practică și strategică. Implementez mai ușor reguli libertariene dacă o majoritate susține sistemul. Însă este irelevantă pentru validitatea lor. Validitatea vine însă din compatibilitatea cu principiul. Morala e că libertarianismul poate fi impus pentru că nu încalcă principiul non-agresiunii. O regulă libertariană este o impunere în situația în care oamenii nu aderă unanim la regulă, însă nu este o agresiune. Dacă pe Pământ vin niște extratereștri care impun libertarianismul, acțiunea lor nu este o agresiune. Impunerea libertarianismului cu forța este legitimă.
Publicat inițial pe mises.ro
