Deși măsura recentă a impozitării bacșișului a fost privită cu suspiciune de către neoliberalii români, aceasta are totuși câteva avantaje certe.
Unul dintre cele mai mari avantaje ale taxării bacșișului este că îmbunătățește colectarea. Cu banii furați de la chelneri se pot face bunuri publice, inclusiv drumuri, în caz că aceștia rămân pe drumuri.
Impozitarea bacșișului cu 10% imită bunele practici ale activității politice și administrative. Inclusiv afacerile cu statul sunt guvernate de zeciuială.
Impozitarea bacșișului crește moralitatea în comunitate. Aceasta ferește chelnerii de păcat având în vedere și proximitatea băuturii. Mai puțini bani înseamnă mai puține tentații. Privarea chelnerilor de salariu ar reduce și mai mult această ispită.
Impozitarea bacșișului combate comunismul. Oamenii vor fi mai puțin invidioși prin plafonarea bacșișului la 15% din comandă pentru că nu vom mai avea diferențe mari de bacșiș care să stârnească invidia. Mai puțină invidie, risc mai mic de comunism.
Impozitarea bacșișului dezvoltă parteneriatul public/privat. Aceasta alimentează sindromul Stockolm, adică fenomenul în care victima dezvoltă elemente de simpatie față de agresor. Drept urmare, un bir pe bacșiș transformă chelnerii și livratorii în cetățeni mai buni, mai incluzivi și mai participativi.
