Dacă distincția nu exista, ar fi trebuit inventată. E o distincție popularizată de ministrul contemporan al educației Liviu Pop. Eroarea diferă de greșeală prin magnitudine și reparabilitate.
Magnitudinea. Erorile sunt mari, greșelile mici. Efectele celor două sunt diferite. Greșelile afectează un individ, sunt personale, erorile afectează multă lume, sunt colective, sistemice[1],
Reparabilitatea. Greșelile sunt reparabile, erorile, nu. Reparabilitatea decurge din magnitudine. Erorile sunt ireparabile tocmai pentru că sunt mari și sistemice.
Miza distincției greșeală-eroare a fost una pragmatică. Rostul ei era să ofere o apărare ministrului la moțiunea simplă a PNL pe educație. Situația proastă din educație nu se datorează ministrului, ci avem erori de sistem, cumulate în timp. Acestea sunt independente de acțiunile sale ca ministru și există dinainte numirii sale ca ministru[2]. Ministrul este dispus să admită că a făcut greșeli gramaticale, dar nu erori de sistem în educație. E o recunoaștere parțială. De exemplu, pe cea cu „copiii” scris cu 2 de „i” n-a asumat-o. Pentru greșeală ministrul a dat vina pe un funcționar din minister[3]. Mai e o însă greșeală dacă ea s-a extins și asupra ministrului? Ea era dacă efectul se limita doar la acel funcționar nenorocit. Dincolo de asta, ministrul crede că nu a comis erori în sistemul de învățământ. Nu el este eroarea din sistem.
Situația actuală a manualelor este o greșeală sau o eroare? Ea nu poate fi o greșeală pentru că afectează un număr mare de persoane. Dacă e o eroare și ministrul vrea să o repare, avem o contradicție. Prin natura lor, erorile nu pot fi corectate. Ministrul spune că vrea să evite situația unor manuale slabe[4], când spune că până nu vom putea garanta un conținut de calitate, nu vom pune pe masa elevilor orice și oricând[5]. Dacă starea manualelor de acum nu e o eroare, atunci poți evita bine-merci erori viitoare. Altfel, nu poți corecta erori.
Numirea lui Pop ca ministru e o greșeală sau o eroare? Problema educației e într-adevăr una de sistem, însă e legată mai degrabă de forma de proprietate. Problema e socialismul educațional. Dacă statul e cel mai prost administrator, acest lucru se va vedea și în educație. Dacă admitem că problemele educației țin de sistem, sunt erori structurale, atunci numirea lui Pop nu este o eroare.
Persoana e relevantă doar în măsura în care poate schimba sistemul. În momentul de față nu prea ai ce schimba. Există bariere inclusiv constituționale iliberale, dincolo de socialismul instinctiv al decidenților și dascălilor. Dacă sunt permise schimbări liberale și Pop nu le-ar face, atunci numirea lui ar fi o eroare.
Așa cum observa Walter Block, o inferență de geniu a intelectualilor și nu doar a celor români, după căderea comunismului a fost: sistemul e prost, să-l aplicăm doar în domenii sensibile, importante: sănătate, educație etc. De altfel, principala măsură recomandată de autorii de policy pe educație, dacă nu singura, este creșterea procentului din PIB acordat educației. De fapt, aceasta e rețeta pentru orice elaborare de politici. Iei o medie europeană a unui indicator de pe Eurostat, de exemplu, procentul din PIB alocat educației sau numărul de paturi în spital și recomanzi creșterea cheltuielilor publice pentru ca România să atingă acea medie. În general, o persoană care vorbește împotriva marketizării educației, care vede educația ceva nobil, dincolo de forțele meschine ale pieței, 5 minute mai încolo cere bani de la stat.
Distincția greșeală-eroare este o greșeală sau o eroare? Distincția s-a vrut și o capcană semantică. Pop a vrut să testeze publicul, să-l încerce: „Am văzut, intenționat urmăresc să văd reacția, unii au căzut în capcană. Încet-încet vor vedea cei care privesc cuvintele din prisma sinonimelor”[6]. Un răspuns la această distincție a fost că în Dicționarul explicativ al limbii române, cele două cuvinte, „greșeală” și ”eroare” sunt sinonime[7]. E o interpretare care apare și la Gabriela Firea: „Orice eroare se poate îndrepta. Cine este fără de greșeală?”. Vedem cum viitoarea președintă a României vede eroarea ca reparabilă[8]. E o discuție deschisă dacă vor rezulta erori din preluarea distincției greșeală-eroare. Până acum nu s-a înghesuit lumea să preia distincția. Așa că e un risc scăzut de erori viitoare. În plus, Dex-ul nu e mereu o călăuză, mai cu seamă pe discuții puțin mai complicate, mai tehnice. Dacă ne luăm după Dex vedem că liberalismul, în unele definiții, este ceva pro burghezie, pro oamenii cu stare.
Bibliografie
[1] R.C., 2017, Liviu Pop lovește din nou:
https://www.cotidianul.ro/liviu-pop-loveste-din-nou/, accesat 16.11.2017.
[2] Postelnicu, Valentina. 2017, Ministrul Liviu Pop, declarația zilei, în Senat: „Greşelile se pot corecta, dar erorile nu”:
https://www.libertatea.ro/stiri/ministrul-liviu-pop-declaratia-zilei-greselile-se-pot-corecta-dar-erorile-nu-1971433, accesat 16.11.2017.
[3] Zachmann, Sebastian. 2017, Liviu Pop, încă o gafă: „În viaţă, ca şi în politică, există greşeli şi există erori. Este esenţial însă faptul că greşelile se pot corecta, erorile nu”:
http://adevarul.ro/news/politica/ministrul-educatiei-plenul-senatului-greselile-corecta-erorile-nu-1_59bfde895ab6550cb84b3689/index.html, accesat 17.11.2017.
[4] Postelnicu, Valentina. 2017, ibidem.
[5] R.M., 2017, Liviu Pop, despre greșelile gramaticale care i se imputa: În viață, ca și în politică, exista greșeli si există erori. Greșelile se pot corecta, erorile nu:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22009008-liviu-pop-plenul-senatului-viata-politica-exista-greseli-exista-erori-greselile-pot-corecta-erorile-nu.htm, accesat 16.11.2017.
[6] R.C., 2017, Ibidem.
[7] Postelnicu, Valentina. 2017, Ibidem.
[8] Digi24, 2017, Gabriela Firea: „Orice eroare se poate îndrepta. Cine este fără de greșeală?”:
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/gabriela-firea-orice-eroare-se-poate-indrepta-cine-este-fara-de-greseala-664339, accesat 16.11.2017.
