Acasă » Filosofia libertariană » Gay marriage

Gay marriage

E un tip de interacțiune care n-ar trebui să ridice prea multe probleme pentru un liberal. Gay marriage e un schimb voluntar. Dacă îl interzic, încalc dreptul la libertate al indivizilor gay.

Argumentul leftist, sexo-marxist pro gay marriage e legat de egalitatea de tratament. Dacă interzic gay marriage, discriminez minoritatea gay. Drept ar fi să o tratez la fel ca pe majoritatea heterosexuală. Obama folosește argumentul egalității de tratament pentru gay marriage, referindu-se la regula de aur din Matei 7:12, care spune să-i tratăm pe alții așa cum am vrea să ne trateze și ei pe noi[1].

Cele mai circulate argumente anti gay marriage apar la conservatori și insistă pe consecințele negative ale acceptării acestui tip de căsătorie. De exemplu, un argument e că acceptarea gay marriage va duce la restrângerea libertății religioase[2]. Așa se întâmplă atunci când un preot din cutare confesiune e forțat să cunune un cuplu gay. Similar pățim când un cuplu gay poate pune presiuni pe o brutărie cu proprietari religioși să le prepare o prăjitură pentru nuntă, făcându-i astfel să acționeze împotriva propriilor convingeri. Prin urmare, acceptarea gay marriage ar fi o extindere a puterii statului pentru că introduce altfel de riscuri suplimentare de limitare a libertății. Într-adevăr, aceste riscuri există, însă ele nu rezultă în mod necesar. E doar un argument inductiv, adică unul mai slab decât unul deductiv. Dacă dezincriminez limbajul rasist, nu înseamnă că mâine, spre seară, societatea trece la nazism. Apoi cauza acestor restricții trebuie căutată în altă parte, nu în acceptarea gay marriage. Cauza e o interpretare distorsionată a egalității de tratament, o extindere a domeniului ei de aplicare de la stat la privat. În liberalismul clasic, egalitatea de tratament, rule of law, domnia legii e despre egalitatea în fața legii. Ea spune că statul trebuie să trateze egal cetățenii. Încalc egalitatea de tratament când aplic pedepse disproporționate. Dacă un român fură o găină și primește amendă 50 de lei, iar un rom primește închisoare pe viață pentru aceeași faptă, cei 2 nu sunt tratați egal. E o soluție nedreaptă pentru că încalcă aplicarea imparțială a legii și rolul statului de arbitru. În argumentul pro gay marriage, egalitatea de tratament e aplicată corect, cu amendamentul că trebuie aplicată indivizilor, nu grupurilor. Din păcate, stânga extinde egalitatea de tratament la domenii care nu mai țin de lege. Așa se întâmplă când e aplicată regulilor de angajare ale unor privați sau regulilor de interacțiune cu clienții ale unor baruri iar aceștia sunt acuzați de discriminare. Această interpretare distorsionată a dus la situații de tipul patronului forțat să pregătească o prăjitură pentru un cuplu gay. Așa o valoare respectabilă ca egalitatea în fața legii a devenit o cale prin care leftiștii să terorizeze privații că discriminează. Problema nu e gay marriage ca atare, ci această interpretare socialistă, greșită a egalității de tratament. În plus, această terorizare a brutăriilor rezultă și fără gay marriage. Problemele sunt independente, chiar dacă ambele sunt ceva cu gay. Prin urmare, când spui că legalizarea gay marriage extinde puterea statului e ca și cum te-ai opune unei reduceri de taxe pentru că aceasta dă mână liberă statului pe probleme de fiscalitate.

Alt argument de consecințe e legat de adopții. Ar exista argumente empirice că un cuplu gay are rezultate mai slabe decât unul heterosexual în creșterea copiilor. E o problemă deschisă. Unii autori sunt sceptici față de aceste evidențe empirice atrăgând atenția și asupra familiilor tradiționale dezorganizate sau asupra părinților singuri săraci[3].

Alte riscuri ar fi că dacă acceptăm gay marriage, va trebui să acceptăm și alte forme de căsătorie ca poligamia[4]. Argumentul liberal pro poligamie e același ca pentru gay marriage. Oamenii au libertatea să intre în ce tipuri de contract vor, atâta timp cât nu-i agresează pe ceilalți.

Gay marriage nu e o fiță, ci un test despre cum reacționăm la lucruri care nu ne plac. Redus la esențe, libertarianismul înseamnă că nu tot ce-ți place trebuie să devină obligatoriu pentru alții, nu tot ce nu-ți place, trebuie interzis. În general, tot ce numim socialism, este contrariul acestor două atitudini. De această dată, conservatorii, deși liberali în multe alte privințe, în special pe economic, au picat acest test al acceptării unui schimb voluntar.

 

Bibliografie

[1] Messmore, Ryan. 2012, Gay Marriage and the Golden Rule:

http://dailysignal.com//2012/05/17/gay-marriage-and-the-golden-rule/, accesat 15.09.2017.

[2] Lampo, David. 2013, COMMENTARY. The Right’s Bait and Switch on Same-Sex Marriage:

https://www.cato.org/publications/commentary/rights-bait-switch-same-sex-marriage, accesat 13.09.2017.

[3] Epstein, Richard A. 2015, Hard Questions On Same-Sex Marriage:

http://www.hoover.org/research/hard-questions-same-sex-marriage, accesat 14.09.2017.

[4] Goldberg, Jonah. 2015, You Can’t Compromise with Culture Warriors:

http://www.nationalreview.com/article/420560/you-cant-compromise-culture-warriors-jonah-goldberg, accesat 18.09.2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 Shares
Share4
Tweet
Share
+1