Anul acesta Comisia Europeană a sărbătorit 139 de ani de la nașterea lui Franz Kafka în cadrul simpozionului „Europenitatea lui Franz Kafka”. „De ce este Kafka mereu actual?”, a fost întrebarea cheie pentru liota de birocrați prezenți la eveniment. Simpozionul a fost o oportunitate pentru a puncta continuitatea între viziunea lui Kafka și politicile europene obișnuite. Pe baza discuțiilor de pe hol sau a discursurilor vorbitorilor s-au desprins mai multe idei.
În „Castelul” lui Kafka birocrația este suverană. Comisia europeană continuă această înțelegere în măsura în care pare o birocrație scăpată complet de sub control.
Lumea lui Kafka e una în care ești guvernat tot timpul. UE păstrează această atenție pentru detaliu. Aceasta reglementează inclusiv curbura anumitor tipuri de fructe sau ce tipuri de becuri trebuie să folosești. Un guvern bun e cel care guvernează cât mai mult, în care ai o revoluție permanentă.
Romanele lui Kafka par întunecate. Dacă mai ține mult lupta împotriva schimbărilor climatice, ținuturile UE vor fi și ele întunecate.
Continuitatea între viziunea scriitorului ceh și cea europeană nu este totuși una absolută. Un aspect care-i scapă lui Kafka este digitalizarea administrației, în ciuda faptului că aceasta este o măsură cu un puternic potențial kafkian.
O altă diferență între viziunea lui Kafka și modelul social european ține de problema corupției. În „Procesul” lui Kafka apar momente în care nu se respectă procedurile, elemente de corupție. La nivelul instituțiilor europene nu există o astfel de activitate, instituțiile europene fiind populate cu funcționari nu doar competenți, ci și onești, cu socialiști a căror caracteristică principală este bunătatea
