Zilele trecute Silk Road 2.0 a fost închis, conform unui articol de pe Wired.com. Am considerat oportună traducerea unui articol scris de Jeffrey Tucker pe 29 mai 2014 şi publicat pe liberty.me.
Vă mai aduceţi aminte de Napster? Era o soluţie care a fost înăbuşită de guvern. Dar asta nu a oprit nimic. A pornit o nouă eră a partajării de fişiere şi a distribuţiei de muzică online care a schimbat dinamica economiei lumii.
Acelaşi lucru se întâmplă acum cu drogurile ilegale. Producţia şi distribuţia lor nu va mai fi restricţionată pentru colţurile întunecate ale lumii fizice unde oamenii îşi asumă riscuri exagerate. Şi la fel ca în cazul partajării de fişiere şi a descărcărilor ilegale, este un triumf magnific pentru evoluţia socială umanitară.
Luaţi în considerare că, din 2006, mai mulţi oameni au murit în violenţele legate de droguri decât în războiul din Irak. Prin „legate de droguri” mă refer la ce se întâmplă în Statele Unite aproape în fiecare zi.
Are loc o întâlnire. Urmează o dispută. În lipsa curţilor [de justiţie] şi a canalelor de negociere cuţitele şi pistoalele ies la iveală şi cineva este rănit sau ucis. S-a întâmplat de sute de mii de ori în ultimii 10 ani, în toată lumea.
Niciunul din aceste lucruri nu este necesar [să se întâmple]. Asta nu se întâmplă când faci sau cumperi hamburgeri, când descarci o aplicaţie pentru telefonul tău sau când cumperi o sticlă de apă de la magazinul de la colţ. Nu există o ameninţare permanentă cu moartea şi nici vărsare de sânge.
Care e diferenţa? Piaţa se referă la cooperarea umană paşnică. Cu toate acestea, unele droguri sunt ilegale aşa că riscurile, profiturile şi mizele sunt foarte mari. Nu există canale pentru rezolvarea disputelor care apar în spaţiul fizic. Din cauza prohibiţiei, oamenii trebuie să îşi rişte viaţa pentru a cumpăra sau a vinde.
Soluţia este evidentă. „Războiul împotriva drogurilor” (pe care regimul susţine că le dezaprobă) trebuie să înceteze. Toate drogurile trebuie să fie complet legale astfel încât instituţii normale de control al calităţii, competiţia, sisteme de rating şi rezolvare a conflictelor să apară ca pe toate celelalte pieţe. Să susţin această soluţie nu înseamnă că susţin drogurile, la fel de mult cum dispoziţia de a tolera boxul legal nu mă face să vreau să îl practic sau să îl urmăresc.
Nimic nu va opri vreodată producţia sau distribuţia dorugurilor pe care statul nu le acceptă, cum ar fi marijuana, cocaina, metamfetamina şi modelele într-o nesfârşită schimbare de droguri personalizate pe care laboratoarele mari şi mici din toată lumea le produc în fiecare zi. Sunt cu noi pentru totdeauna. Singura cale înainte e laissez-faire et laissez passer. [http://en.wikipedia.org/wiki/Laissez-faire]
Cu toate acestea, există o problemă. Liderii noştri politici sunt laşi şi, sincer, nu îi interesează de această violenţă. Chiar mai mult, armata birocratică are un interes adânc înrădăcinat în continuarea acestui război ca o metodă pentru a-şi proteja slujbele şi puterea. Există probabil şi conspiraţii mai adânci, precum dorinţa din partea statului de a se alia cu unele aspecte ale cartelului rezultat, în defavoarea altora. În orice caz, sistemul politic e blocat. Pare incapabil de raţionalitate, nu numai în această zonă cât şi în toate celelalte zone din viaţă.
Aici a intervenit geniul Silk Road. A fost inventat în 2011 ca o alternativă în „darknet” care permitea oricui să cumpere sau să vândă online folosind o monedă digitală. Era Amazon.com cu excepţia faptului că produsele şi serviciile sale sunt inacceptabile de către elitele politice. A adus pacea pe piaţa drogurilor. Dacă vroiai să produci sau să cumperi, o făceai pur şi simplu. Fără coerciţie, doar schimb.
În loc să te strecori pe alei întunecate sau în zone periculoase ale oraşului, puteai să îţi deschizi calculatorul şi să faci un schimb mutual avantajos. Niciun risc, nicio ameninţare, nicio violenţă. Pace în sfârşit. Dacă seria „Breaking Bad” ar fi fost despre Silk Road, ar fi fost imposibil de plictisitoare. Un tip ar sta în faţa calculatorului şi ar prelua comenzi, sfârşit.
Această inovaţia a fost epică, rezolvând o problemă care a început din prima zi în care guvernul a decis să controleze ce pot sau nu pot face oamenii cu corpurile lor. Guvernele nu au reuşit niciodată să îşi atingă scopurile cu prohibiţiile dar au creat condiţiile care au dus la masacre masive.
În ceea ce mă priveşte, administratorul numit „Dread Pirate Roberts” ar trebui să primească un premiu Nobel pentru Pace. Şi asta nu numai pentru a iubea libertatea umană într-un mod explicit. Ci pentru că şi-a riscat pielea pentru a ajuta progresul uman, la fel cum a făcut orice antreprenor în istorie.
Guvernele au cheltuit trilioane de dolari, au cauzat milioane de morţi şi au terfelit toate libertăţile cetăţeneşti în numele războiului împotriva drogurilor. Secretul Silk Road e că a găsit o soluţie pentru violenţă care nu se baza pe reforma politică. Se paza pe o inovaţie tehnologică. A deschis calea pentru oameni să coopereze unul cu altul pe o bază mutual avantajoasă. Asta cu siguranţă a înfuriat cartelurile de droguri, şi nu aş fi surprins dacă unele dintre ele nu au susţinut închiderea Silk Road.
Silk Road a operat în mod genial pentru aproape trei ani, salvând nenumărate vieţi. În ceea ce mă priveşte, am ajuns acolo de două sau trei ori, şi de fiecare dată era o experienţă revelatoare. Nu, nu am cumpărat nimic dar am fost uimit să văd cum existenţa unei pieţe elimină mistica răului din ceea ce cultura civică încearcă să demonizeze.
De-o dată, în timp ce navigam cu ochii cât cepele, m-am prins: drogurile sunt doar lucruri pe care oamenii le produc sau le consumă. Unii oameni abuzează de ele, la fel ca de orice alt lucru. Multă lume le consumă recreaţional. Nu e nimic mai mult de spus.
Dar în loc să mulţumească Silk Road pentru că a făcut pentru societate ce trebuia să fie făcut – o alternativă genială şi pacifistă la un război îngrozitor – statul l-a închis şi l-a arestat pe presupusul creier din spate. Omul care este acum în închisoare este prietenul meu Ross Ulbricht, şi el este o persoană strălucitoare şi minunată, şi mama lui lucrează în fiecare zi pentru o justiţie corectă pentru fiul său. Pentru numele Domnului, ajutaţi-l pe acest om şi pe mama sa.
Între timp, ce s-a întâmplat? Silk Road 2.0 a apărut. Are o afacere înfloritoare, acum mai mult ca niciodată. Chiar şi după recenta breşă de securitate, lucrează pentru a da clienţilor banii înapoi. Sunt mai multe produse decât oricând. Volumul tranzacţilor este mai mare decât oricând. Sunt măsuri sigure pentru custodie şi contact criptat între partenerii la tranzacţie.
Vechile produse au revenit.
Comentarile consumatorilor au revenit.
Comentarile furnizorilor au revenit.
Dar cel mai important, oamenii interacţionează în mod paşnic. Fără război! Fără violenţă! Fără ameninţări şi riscuri şi suferinţă!
Noul Silk Road nu are un punct central de unde poate eşua. Codul este distribuit în toată lumea astfel încât să nu poată fi dat jos, cel puţin nu permanent.
Statul nu va câştiga niciodată acest război. Nu poate şi nici nu ar trebui. În numele umanităţii şi păcii ar trebui să se oprească [din acest război] şi să treacă peste.
Silk Road rezolvă o problemă enormă creată de stat care a rezultat în costuri enorme şi inutile. Pieţele rezolvă problemele şi aduc pace acolo unde guvernul oferă numai violenţă, putere şi vărsare de sânge.
Dacă vreţi pace, apăraţi dreptul Silk Road de a exista. Dar chiar dacă nu vreţi, cu toate acestea el va continua să existe. Sunt unele lucruri pe care simplii muritori nu le pot îndeplini. Controlul asupra ce pot sau nu pot să facă oamenii cu talentul sau corpul lor se numără printre acestea.
