Diferă cu adevărat cele două ideologii sau sunt doar nume diferite pentru același lucru?
Turbo capitalismul și neoliberalismul par similare. Ambele ar fi doar o etichetă diferită pentru o piață liberă dereglementată, cu taxe mici, privatizare etc.
Termenul „turbo-capitalism” este creat în 1989 de Edward Luttwak în cartea Turbo-Capitalism: Winners and Losers in the Global Economy[1]. Luttwak are origini românești, îl mai cheamă și Nicolae și s-a născut în Arad. Turbo-capitalismul este despre liber schimb, dereglementare, privatizare[2]. Acesta nu ar fi obstrucționat de reglementări guvernamentale, de sindicate, de taxare și restricții la investiții[3].
Și turbo capitalismul și neoliberalismul sunt asociate de critici cu politicieni ca Reagan și Thatcher. Pentru Edward Luttwak avem un contrast în capitalismul reglementat din perioada 1945-1980 și unul necontrolat, optzecist care apare la Reagan și Teacher[4]. Cu cei 2 este asociat și neoliberalismul[5].
Consecințele turbo-capitalismului și neoliberalismului par identice. Turbo-capitalismul înrăutățește situația muncitorilor, a consumatorilor, a comunităților și ignoră distribuția bogăției[6]. În turbo-capitalism bogații devin tot mai bogați și săracii tot mai săraci[7].
Uneori turbo-capitalismul este asociat cu exploatarea consumatorului, alteori cu cu „turbo-consumerism” [8], un fel de consum exagerat.
Turbo-capitalismul produce tulburări sociale[9]. Acesta creează instabilitate, distruge comunitățile, fabrica socială. De exemplu, relocarea firmelor în alte țări duce la joburi mai slabe pentru clasa mijlocie[10]. Turbo-capitalismul duce la închiderea de industrii, lăsând astfel în stradă mii de lucrători[11].
Pentru Luttwak, înainte era mai bine. Pe vremea capitalismului controlat (1945-1980) consumatorii erau mai protejați, muncitorii câștigau mai mult și aveau locuri de muncă mai sigure, familiile aveau o calitate mai mare a vieții[12]. Vechiul capitalism controlat avea taxe mari pentru bogați, politici redistribut[13]ive, reglementări pentru toate industriile etc[14]. Acest capitalism reglementat a adus bunăstare pentru mase în SUA, Europa de Vest, Japonia și alte țări care au mers pe acest drum[15].
De ce nu se revoltă lumea mai mult împotriva acestui turbo-capitalism[16]? În America există două frâne importante. Cele două sunt sistemul juridic și morala calvinistă[17].
Cât privește sistemul juridic, în SUA avem 2 milioane de procese pe an împotriva firmelor americane[18]. Acestea ar aduce reparații pentru victimele turbo-capitalismului[19], ar fi un fel de supapă pentru nemulțumiți. Aici avem totuși o inconsistență. Această procesomanie presupune multe reglementări, adică nu e compatibilă cu dereglementarea din turbo capitalism.
Referitor la morala calvinistă, aceasta înseamnă că oamenii bogați, câștigătorii își restrâng apetitul pentru avere prin donații caritabile și nu-ți scot ochii cu bogăția lor[20]. Apoi majoritatea perdanților își asumă vina pentru propria soartă lor[21]. Și aici etica protestantă continuă să sprijine capitalismul, mai bine zis, turbo-capitalismul.
Pentru Luttwak, o problemă ar fi că țări care n-au aceste două forțe de echilibru, vor dori să importe turbo-capitalismul[22]. În Uniunea Europeană nu există acest risc. Dar nu atât pentru că ar avea o morală calvinistă, ci pentru că stă bine pe partea de reglementări. Cineva care reglementează curbura bananei sau somierele cu greu va fi înfrânt de turbo capitalism. În perioada postdecembristă, în România n-a existat acest turbo-capitalism, dacă ne gândim la întârzierea tranziției spre piața liberă, deși este adevărat că fenomene incipiente precum apariția gumei turbo poate fi asimilată unei forme de proto-turbo-capitalism.
Diferențele între cele două sisteme par mai greu de detectat pentru că de multe ori termenii „turbo-capitalism” și „neoliberalism” sunt folosiți cu același sens, mesajul fiind că piața liberă este un lucru rău, indiferent că e neoliberală sau turbo liberală.
Uneori turbo-capitalismul e socotit o formă extremă de neoliberalism[23]. Afirmația s-ar putea interpreta că e mai dereglementat decât neoliberalismul.
O altă diferență poate fi că turbo-capitalismul este un capitalism intens, accelerat, un capitalism în viteză, high speed. Ideea de fast food este relevantă pentru turbo-capitalism și uneori se vorbește de mcdonaldizarea societății. Etimologia termenului „turbo capitalism” pare să susțină această interpretare. Termenul „turbo” este legat de motor, de turbină, de turații rapide. Turbo-capitalismul este un neoliberalism accelerat.
O ultimă deosebire este că termenul „neoliberal” e mai răspândit decât „turbo capitalism”, atât în academia, cât și în media, deși, teoretic, turbo-capitalismul mergea mai repede și era mai turat.
[1]Pettinger, Tejvan. 2012, Types of Capitalism:
http://www.economicshelp.org/blog/4896/economics/types-of-capitalism/, accesat 28.05.2017.
[2] Luttwak, Edward N. 1999, Turbo-Capitalism: Winners And Losers In The Global Economy
HarperCollins, 17 feb. 1999 – 304 pagini
https://books.google.ro/books/about/Turbo_capitalism.html?id=HJN4QgAACAAJ&redir_esc=y&hl=ro, accesat 28.05.2017.
[3] Turbo-Capitalism: Winners and Losers in the Global Economy
Luttwak, Edward N. et all. 2000:
https://www.amazon.com/Turbo-Capitalism-Winners-Losers-Global-Economy/dp/006093137X, accesat 28.05.2017.
[4] Ibidem.
[5] Borders, Max. 2015, Neoliberalism: Making a Boogeyman Out of a Buzzword:
https://fee.org/articles/neoliberalism-making-a-boogeyman-out-of-a-buzzword/, accesat 11.06.2017.
[6] Luttwak, Edward N. 1999, op.cit.
[7] Luttwak, Edward N. et all. 2000, op.cit..
[8] Lipovetsky, Gilles. 2007, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societăţii de hiperconsum, Polirom, Iași, p.93:
[9] Luttwak, Edward N. et all. 2000, op.cit.
[10] Ibidem.
[11] Avizul Comitetului Economic și Social European privind dimensiunea etică și socială a instituțiilor financiare europene (2009/C 100/14) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 100/86, art.1.16:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:100:0084:0092:RO:PDF, accesat 03.06.2017.
[12] Littmann, David. 2000, Turbo-Capitalism: Winners and Losers in the Global Economy. Edward Luttwak
https://fee.org/articles/turbo-capitalism-winners-and-losers-in-the-global-economy/, accesat 28.05.2017.
[14] Ibidem.
[15] Luttwak, Edward N. 1999, op.cit.
[16] Littmann, David. 2000, op.cit.
[17] Luttwak, Edward N. et all. 2000, op.cit.
[18] Littmann, David. 2000, op.cit.
[19] Ibidem.
[20] Ibidem.
[21] Ibidem.
[22] Luttwak, Edward N. et all. 2000, op.cit.
[23] Whyte, David. 2009, „Naked labour: Putting Agamben to work” în Australian Feminist Law Journal 31.1 (2009): 57-76, p.69:
https://www.researchgate.net/profile/David_Whyte4/publication/273821825_Naked_Labour_Putting_Agamben_to_Work/links/5696744608aea2d743746d25.pdf, accesat 08.06.2017.
