Educaţia e unul din domeniile care va ieşi cel mai greu din mâinile statului, dacă o va face vreodată. Social-democraţia contemporană are ca piloni principali educaţia şi sănătatea de stat. Chiar şi pentru oameni care admit că statul este cel mai prost administrator, educaţia rămâne apanajul statului. Aici găsim calitatea, aici găsim cantitatea. Pe fondul acestei mentalităţi anti privatizare şi anti libertate, o soluţie graduală ar putea fi descentralizarea educaţiei. Competiţia între şcoli ar putea duce la creşterea calităţii şi reducerea costurilor într-un proces similar celui al competiţiei de pe piaţa liberă. E o soluţie aleasă deja de unele ţări de afară.
