Acest episod vine în continuarea celui precedent, podcastul anterior fiind dedicat argumentului hayekian al cunoaşterii dispersate împotriva comunismului. Un planificator central nu dispune de cunoaşterea de timp şi spaţiu pe care o au actorii locali, cetăţenii, sau nu poate centraliza cunoaşterea tacită deţinută de antreprenori, specificul cunoaşterii tacite, practice fiind că aceasta este greu sau imposibil de articulat în cunoaştere explicită, teoretică. Argumentul lui Mises insistă pe absenţa preţurilor pentru factorii de producţie deţinuţi de către statul comunist. Un preţ este o rată de schimb, preţul presupune schimburi, însă în comunism factorii de producţie – muncă, pământ, capital – sunt socializaţi. Aceştia nu sunt schimbaţi, comercializaţi ca pe o piaţă. Statul comunist nu are ce schimba pentru că îi deţine deja. Absenţa preţurilor duce însă la imposibilitatea dialogului despre eficienţă în alocarea resurselor. Nu pot vorbi de eficienţă dacă nu pot compara costuri pentru că n-am preţuri.
