Comisia Electorală Centrală s-a reunit astăzi pentru a analiza o serie de propuneri cu privire la oportunitatea introducerii dreptului de vot pentru persoanele decedate. „Ce înseamnă mai multă democrație?”, a fost întrebarea cheie a întâlnirii.
Majoritatea participanților prezenți au căzut de acord că dreptul de votul pentru morți este o consecință directă a egalității de șanse. Un drept de vot doar pentru vii este discriminatoriu și reprezintă o formă de viism. Toți oamenii trebuie să aibă dreptul să voteze indiferent de starea lor de agregare sau de statutul lor ontologic. Formula „Morții cu morții, vii cu vii” este una segregaționistă.
Un alt argument invocat a fost că dreptul de vot al persoanelor decedate sprijină solidaritatea între oameni. E un fapt că morții tind să voteze partidele de stânga, democrații americani în America sau PSD-ul la noi, adică partide care promovează solidaritatea.
Propunerea este sustenabilă și economic. Votul persoanelor decedate reprezintă o economisire de zahăr și ulei, dar și de ajutoare sociale, întrucât morții nu sunt beneficiari direcți ai acestor bunuri și servicii. În plus, aceștia sunt trecuți deja pe listele electorale, deci propunerea nu antrenează costuri administrative suplimentare.
Din păcate, argumentul utilitarist al îmbunătățirii standardului de viață al beneficiarilor nu a putut fi folosit pentru că persoanele decedate nu mai sunt în viață.
Una dintre puținele rezerve față de extinderea votului la decedați a fost legată în principal de principiul constituționalist clasic „Nicio reprezentare fără taxare”. Deși taxele sunt la fel de sigure ca moartea, este o realitate că morții nu plătesc taxe decât în cazul moștenirii. Argumentul a fost însă insuficient pentru a bloca inițiativa așa că actul normativ urmează să intre în vigoare cât de curând în urmând astfel să avem o extindere a cartei drepturilor omului și pentru perioada post-deces.
