Un lucru mai puţin teoretizat de libertarieni este partea de strategie. Aceasta nu e neapărat un lucru rău. Dacă ne gândim la socialişti, aceştia au teoretizat mult partea de strategie, activism relativ la conţinutul propriu-zis al ideologiei. Însă graba a stricat treaba, socialiştii lovindu-se de realitate deoarece teoria lor era falsă. Mai multă teorie ar fi dus la perceperea slăbiciunilor sistemului cum e cazul problemei calculului economic în comunism evidenţiată de Mises. O strategie larg răspândită între libertarieni se opune determinismului marxist şi este centrată pe puterea ideilor. Un autor ca Samuel Konkin vine cu o strategie alternativă, strategia agoristă. Ce este agorismul?
