Libertarienii radicali, dacă exprimarea nu e tautologică, consideră taxarea o formă de furt. Taxarea este însuşirea proprietăţii cuiva fără consimţământ şi nu diferă cu nimic de furt obişnuit. Dar dacă taxarea are loc cu consimţământ? Nu invalidează aceasta teza libertariană a taxelor ca furt? Nu. Dacă avem consimţământ, atunci acea sumă plătită statului este un dar , un preţ, nu o taxă. Cine plăteşte atunci taxe? Statul a reuşit să ne convingă că o facem toţi. Toată lumea îşi achită dările către stat. În opinia lui Rothbard taxarea nu este uniformă, ci avem plătitori neţi şi consumatori neţi de taxe. Încercăm să lămurim această distincţie cu preşedintele Mises România, Tudor Smirna.
