Este una dintre temele fundamentale ale libertarianismului, miza acestei filosofii fiind să demonstreze că piaţa poate înlocui cu succes statul şi într-un domeniu sensibil ca apărarea. Este punctul în care liberalismul clasic se opreşte. Potrivit acestuia, piaţa liberă este cel mai bun instrument de satisfacere a preferinţelor cetăţenilor, mai puţin a preferinţelor legate de apărare. Prin apărare înţelegem servicii precum cele oferite de armată, poliţie şi tribunale. În podcastul de faţă încercăm să falsificăm pretenţia liberalismului clasic privind superioritatea statului în producţia de apărare criticând poziţia mainstream a bunurilor publice. Potrivit acesteia, un bun ca armata ar avea anumite proprietăţi ca nonrivalitatea şi nonexcludabilitatea, proprietăţi care ar face nerentabilă oferirea acesteia via piaţa liberă. Dacă statul este cel mai prost administrator în majoritatea bunurilor, va fi cel mai prost administrator şi în administrarea armatei sau a producţiei de apărare în genere?
